Mesajul unui om cu sufletul insetat de vanitate are mereu cuvantul priveste-ma. Atentia e tot ce conteaza, o forta care este insetata dupa putere, acesta este refrenul subconstientului. Nu se poate pune un „verdict” daca este blamabil sau nu, insa va ramane mereu una din tenatiile acestei lumi, dar la fel de mare va fi tentatia si in a o aborda.
Celebrul dicton “Vanitatea, pacatul meu preferat” a facut inconjurul lumii, insa nu stim cati se regasesc in aceste vorbe. Al Pacino cand si-a asumat aceste cuvinte care au devenit atat de celebre, era intr-un moment in care viata i-a demonstrat ce inseamna de fapt norocul, ce promite faima, ce presupune frumusetea ideii de a fi imbatabil. Avand acest pacat ca fiind preferatul, te distantezi semnificativ de virtutile care te directioneaza spre fapte onorabile.
Speranta in triumf ne duce pe un munte pe care dorim sa punem steagul vanitatii. Faptul ca un munte se urca greu nu inseamna ca atunci cand incheiem procesul lauda si orgoliul trebuie sa domine. Intr-adevar iti doresti sa te pui in valoare insa prea multe cuvinte frumoase despre tine pot pune in umbra realizarile. Balanta intre ceea ce ai realizat, ce esti de fapt si cuvintele frumoase ce vin catre tine trebuie sa te ajute sa te perfectionezi, nu sa te imbeti cu aplauze. Privind realist, nici nu stim cate dintre aplauze sunt cu adevarat sincere. Multi oameni isi doresc doar sa se faca placuti, lasand complimentele gratuite sa ajunga la destinatar. Si asa avem impresia ca ceilalti ne adora, ca munca noastra este etalonul perfectiunii si oamenii isi arunca palaria in fata noastra. Pana nu analizam corect si dur munca noastra nu vom sti ce este perfectiunea, lasandu-ne captivi unui fals val de mandrie.
Cel mai anevoie ne poate fi ranita vanitatea atunci cand mandria ne-a fost ranita cu putin inainte, ne spune Nietzsche. Avem nevoie se pare, in superficialitatea noastra de pansamente pentru atunci cand ne-a fost ranita mandria si ne simtim batuti de vant. Si asa orgoliul isi inalta aripi cand cineva ne apreciaza, si usor usor, pe piedestal aparem la brat cu iubita vanitate.
Dragostea de sine aduce cu ea preocupari intense pentru felul in care arati, cum te manifesti , daca esti pe placul celor din jurul tau si daca iti reuseste planul de a te impune in societate. Niciunul dintre aceste aspecte nu este gresit, insa ca in orice domeniu, totul trebuie facut cu masura si atentie, pentru a ne putea bucura cu sinceritate de realizari si a constientiza adevaratele noastre capacitati. Cu siguranta fericirea bazata pe adevar si departata de iluzii este mult mai satisfacatoare si de lunga durata.
Adauga comentariu