Parintii cu copii de varsta prescolara se feresc de obicei sa tina un animal de companie prin preajma, dar exista insa multe situatii cand unul sau mai multe animale de companie sunt acceptate ca parte din familie, copiii beneficiind astfel de un plus de afectiune, dar fiind in egala masura expusi virusilor si bacteriilor precum si temperamentului schimbator al animalului de companie.
In asemenea situatii parintii vor trebui sa acorde o atentie suplimentara nu doar copilului, dar si relatiei dintre acesta si animalul de companie, fiind nevoie de reguli speciale de urmat pentru a se preveni orice problema de sanatate sau accident de nedorit. Copilul, din aceasta cauza, nu trebuie lasat niciodata singur cu animalul de companie chiar daca se presupune ca a stabilit deja o buna relatie de prietenie cu companionul sau necuvantator.
Cei mici au nevoie in mod constant de indrumari utile, ei avand obiceiul de a imita in toate atat adultii cat si alte fiinte din preajma lor. De aceea, dragostea, respectul, dar si prudenta in relatia cu animalul de companie trebuie sa transpara foarte clar si pentru copil, astfel incat acesta sa se apropie de patrupede cu prietenie, dar fara a incerca sa le domine sau sa le irite fara rost. Mangaierile si alte manifestari de natura afectiva ajuta la stabilirea unei bune relatii de incredere reciproca insa trebuie exercitata aici si moderatia pentru a nu sufoca animalul cu gesturi exagerate de dragoste.
La fel ca si in relatia cu alti parteneri de joaca, si in relatia cu animalul de companie copilul se poate exprima in voia cea buna, dar fara a transforma aceasta activitate intr-un joc periculos si riscant atat pentru binele sau cat si cel al animalului de companie. Tentativele celui mic in aceasta directie trebuie oprite la timp si apoi oferite explicatii limpezi asupra potentialelor pericole.
Uneori animalul de companie este deja prezent in casa inainte de nasterea copilului, iar alteori el poate fi adus in familie din dorinta parintilor de a oferi celui mic un companion ideal de joaca. In ambele situatii insa este de preferat ca animalul de companie sa nu fie el insusi un pui ci mai degraba un adult. Animalele de varsta adulta sunt, de regula, mai tolerante in relatia cu copiii, invata mai usor un set de reguli de urmat si nu vor accidenta copiii din joaca la fel cum ar putea sa o faca un pui de animal, care inca nu isi cunoaste intregul sau potential.
Multe dintre activitatile zilnice ale unui animal de companie pot impune o doza mai mare de intimitate, iar copilul trebuie sa inteleaga acest lucru si sa nu aiba pretentia de a dormi sau a manca impreuna cu animalul sau preferat. Este o regula buna de urmat inclusiv in planul prevenirii unor probleme de igiena si de sanatate. Pentru ca cel mic sa inteleaga si motivatia acestor lucruri, el trebuie invatat sa devina responsabil si poate fi incurajat sa ofere apa si mancarea zilnica animalului de companie si sa ii respecte acestuia programul de odihna.
Nu in ultimul rand, o munca suplimentara de lamurire poate fi dusa si in ce priveste insusirea unor bune masuri de igiena personala, copilul trebuind sa inteleaga ca este spre binele sau sa se spele des pe maini, sa nu sarute animalul ci doar sa il mangaie si nici sa permita acestuia sa il spele pe fata cu limba. Programul de igiena oricum trebuie implementat, cu sau fara prezenta animalului de companie, si este astfel o ocazie foarte buna de a invata copilul cateva reguli simple si eficiente pentru igiena personala.
Nu este deloc o idee rea sa i se ofere unui copil sansa de a isi petrece timpul si in compania animalelor, dar sunt totusi necesare conditii bune pentru a se asigura evolutia buna a animalului de companie si se impune si adoptarea unui set de reguli eficiente, care sa contribuie la prevenirea oricaror accidente. Recomandat este insa ca, in preajma copiilor de varsta prescolara, sa nu se afle si animale pentru a se evita astfel orice risc de imbolnavire sau de accident.
Adauga comentariu