Ma declar adesea o feminista. Nu din acelea ce refuza cu desavarsire sa accepte o lume dominata de barbati, nici dintre aprigele contestatare ale unei ordini predominat masculine, ci o feminista “in principiu.” Sunt de acord ca femeia e de pe o alta planeta decat barbatul si ca exista acel ceva in ea ce o face sa fie de cele mai multe ori unica, incomparabila cu orice alta entitate din lume…Totusi, nu pot sa nu ma revolt de fiecare data cand vad in juru-mi tipare atat de bine incetatenite incat nimeni altcineva nu pare sa fie nemultumit. Sa fie oare un semn al ignorantei generale, sau doar o unul al faptului ca femeile inceteaza sa-si mai doreasca egalitatea, optand mai degraba pentru un status quo pe care nu se mai obosesc sa-l indrepte? Nu cred sa mai fie vorba despre o incercare mult discutata a barbatilor sa injoseasca imaginea femeii, ci mai degraba despre femei care uita ele insele de acea imensa diferenta.
Astfel mi-am justificat revolta deunazi la contactul cu niste anunturi frumos colorate, facute sa atraga parca atentia oricarei femei…reclamele. In orice cadru in care puteai citi printre randuri ideea de gospodina, femeia – bona sau dimpotriva fotomodel, toate niste tipare atat de grotesc camuflate incat reuseau chiar sa atraga atentia. Entuziasmul cu care niste femei fara nume isi respectau cu strictete rolurile atribuite de veacuri m-a facut sa ma gandesc ca poate unele dintre noi chiar isi merita soarta…de simple obiecte ale imaginatiei unor misogini. De ce n-am avea reclame la mancare in care sa apara preponderent bucatari, caci se stie, sunt “cei mai buni”, de ce n-am putea cumpara detergenti care sa ne curate casa in mana unui barbat, sau de ce nu vedem niciodata pe vreunul schimband scutece, si mai mult decat atat, de ce nu am putea vedea femei de cariera altfel decat caricaturizate?
Departe de mine gandul de a indrepta ceva, caci mi-e clar imposibil a schimba mentalitati, dar oare ce ne facem cu cei care iau de buna fiecare astfel de imagine, si o transfera apoi in interiorul relatiei proprii, pretinzand inconstient ca femeia de langa ei sa faca toate treburile casnice, sa arate ca un fotomodel si sa-si limiteze conversatia la noutati mondene? Ce ne facem cu toti acei adolescenti ce de-abia isi creeaza relatii, urmand din pacate, aceleasi mult prea depasite tipare de gandire?
Probabil ca solutia sta tot in noi, in felul in care stim sa nu devenim victime ale uor stereotipuri…In multiplele feluri in care putem arata celui care ne iubeste ca a fi femeie e mai intai o binecuvantare si ca desi suntem diferiti in atat de multe feluri, putem fi de acord asupra unui singur lucru, macar…iubirea.
foto Northfoto
Adauga comentariu