Ziua a inceput plictisindu-ma la nebunie,
insa mi-am pus un film, "The Proposal", care
m-a facut sa rad cu pofta si am hotarat sa profit de
ziua frumoasa si sa imi vizitez o prietena. Am stat
vreo doua, trei ore vorbind din toate cate putin, ce
ne-am dori, ce vrem, ce nu avem, ce este posibil sa
obtinem, orele au trecut repede si cu zambetul pe buze
am plecat acasa.
Nici nu ajung bine, primesc alt telefon pentru o iesire
in oras, normal ca m-am schimbat repede si am profitat
din nou de galagie, de soare si de multa vorba si rasete.
Seara din nou ajunsa acasa, franta de aceasta data,
eram hotarata doar sa mananc ceva si deja visam o cada
plina cu spuma si o ora pierduta in apa calda. Insa
nici bine nu m-am consolat cu acest gand ca telefonul
imi suna din nou.
O alta prietena ma roaga cu insistenta sa iesim, dupa
vocea ei mi-am dat seama ca e ceva in neregula si ca
e foarte trista si desi am refuzat la inceput, la a
doua ei cerere parca si mai dureroasa decat prima am
cedat. M-am schimbat cat am putut de repede, am luat
un taxi si in doar cateva minute m-am intalnit cu ea.
Ne-am hotarat sa stam la o terasa unde din prima mi-a
spus ca nici prin gand nu ii trece sa serveasca suc
sau orice altceva ce nu contine alcool. Am zambit si
m-am alaturat revoltei ei.
Dupa cateva cuvinte de introducere a rabufnit, ca nu
intelege cum e posibil sa fie intr-o relatie de 6 luni
aproape si sa se intalneasca cu el numai cand el doreste,
sa faca lucruri numai cand el vrea, ea sa il intrebe
in fata ce simte pentru ea si el sa evite raspunsurile.
Sa il intrebe daca vrea sa puna punct relatiei sau sa
continue si el tot sa nu raspunda … iar acum nici
macar nu are bunul simt sa ii raspunda la telefon. Prima
data a presupus ca nu are timp, poate are vreo problema,
poate e suparat etc. insa dupa un timp l-a sunat de
pe un alt numar si el a raspuns. Concluzia: el nu raspundea
decat atunci cand il suna ea ceea ce nu a facut decat
sa ii smulga inima din piept si sa se simta calcata
in picioare.
A stiut de la inceput ca nu va merge, relatia a si inceput
cam greu, dar a vrut sa lupte pentru ea si acum ea este
cea care sufera si nu i se parea corect. Desi m-a intampinat
zambind, acum o expresie de tristete i se asternuse
pe toate fata si nu am putut decat auzi …."nu
mai vreau sa fiu singura!".
M-am incarcat cu un pic de rabdare pentru a o asculta
pana la final, normal ca au urmat o serie de replici
de genul..este un porc, magar (toata gradina zoologica),
dupa care m-am uitat la ea si i-am zis cat am putut
de serios ca poate nu raspunde la telefon pentru simplul
motiv ca nu o mai vrea. Desi a sunat dur, acesta era
adevarul, adevar pe care noi fetele cu greu il putem
accepta si de fiecare data ni se pare foarte putin multumitor
si insuficient pentru a ne consola suferinta.
Motivul … in astfel de momente nici nu mai conteaza,
ca nu se indragostise de ea, ca iubea o alta fata, erau
doar niste banalitati. Suferinta din ochii ei insa era
o realitate, s-a uitat la mine si mi-a zambit, era de
acord cu mine doar ca nu stia cum sa treaca peste asta.
I-am zis sa planga, lasa-ti timp sa suferi si cand simti
ca nu mai ai lacrimi, renunta la el, nu il mai cauta,
incearca sa iesi mai des in oras, da-ti noi intalniri,
cauta pe acel cineva care cu adevarat va lupta pentru
tine si te va merita.
Ne am despartit zambind, totusi in drumul meu spre casa,
m-am gandit de ce baietii nu pot pune punct unei relatii
fata in fata, de ce in cele mai multe cazuri incep sa
te evite, sa nu iti mai raspunda la telefon, ce le este
asa greu sa aiba o discutie cu tine si sa iti spuna
oricat ar durea, ca nu te mai iubeste sau ca nu se poate
indragosti de tine sau ca vrea cu totul altceva. Chiar
daca doare macar tu primesti un raspuns, ai parte de
o incheiere a unei parti din viata ta, pui punct si
mergi mai departe, insa cand esti lasata in aer si,
mai mult, dusa cu presul nu este decat un comportament
copilaresc din partea lor, un comportament cu consecinte
dureroase pentru tine.
|
Adauga comentariu