Infidelitatea e ca o sabie ascunsa ochilor tai, care, atunci cand iese la iveala, iti cresteaza inima inainte sa scoti vreun cuvant, inainte sa te poti apara de taisul ei.
Cand iubesti, increderea ta nu are margini. Alaturi de el te simti implinita si esti absolut convinsa ca si tu ii esti suficienta lui. Aproape ca ai putea sa bagi mana in foc pentru a proteja credibilitatea relatiei voastre. Si chiar de-ar incolti vreo urma de indoiala in inima ta, te-ai gandi la sute de motive pentru care sa-i scuzi raceala fata de tine.
Dar cand sufletul, sufletul tau iti sopteste ca ceva nu este regula, simti cum pamantul de sub picioare se cutremura. La inceput te gandesti ca tu esti de vina, pentru ca nu se poate ca sufletul pereche sa-ti faca asta fara sa fie impins spre asa ceva. Si ajungi sa te gandesti la scuze absolut defaimatoare. Poate nu ai fost suficient de desteapta, de atragatoare, de intelegatoare, de rabdatoare, de amuzanta.
Dar e prea tarziu. Prea tarziu sa cauti scuze pentru el sau pentru tine. Clipa in care afli ca te-a inselat este si clipa in care simti cum ceara fierbinte iti este picurata pe inima. Iti simti sufletul schilodit, ingenunchiat, lovit de durere. Simti ca nu mai ai suficient aer si ca te sufoci sub cerul liber. Ochii tai nu mai vad nimic in jur, iar pamantul iti fuge de sub picioare.
De ce exista infidelitate? De ce s-a intamplat? De ce tocmai tie? Oare mai conteaza?
Durerea, tristetea, mahnirea, intunericul ce-ti cuprinde sufletul, toate te fac sa ajungi pe marginea unei prapastii periculoase. In interiorul tau mocnesc carbuni incinsi, care vor raspunsuri, razbunare si simti ca nu este nevoie decat de o singura scanteie ca sa izbucneasca incendiul.
Intr-un astfel de moment trebuie sa-ti aduci aminte ca esti demna si ca te respecti suficient de mult incat sa realizezi ca te iubesti mai mult pe tine decat pe el.
Adauga comentariu