Incet … dar sigur raman fara motive de a mai fugi de tine, incerc sa nu ma gandesc, incerc sa imi alung gandurile din minte. Insa tu revii iar si iar si nu reusesc sa te tin departe de inima mea.
Nu mai inteleg unde sunt, azi intri in viata mea, maine fara sa ma avertizezi pasesti usor afara din ea. Daca inima ar putea vorbi, imi este frica de ce ar putea spune. As vrea sa cred in ceea ce simt insa nu pot face diferenta intre ce este real si fantezie.
As vrea sa cred ce spui, dar de atatea ori m-ai ranit incat nu mai pot ignora durerea din trecut. Mereu cand bat la usa ta o tii inchisa cu cheia. Atatea posibilitati pe care le-am lasat sa se scurga ca apa printre degete.
Da, imi este frica si iti este frica sa riscam sa scoatem inima din locul ei caldut si confortabil si sa o expunem in vazul tuturor, neprotejata, putand fi ranita oricand de unul dintre noi.
Sper doar ca undeva pe drum sa nu ajungem sa regretam ca nu am profitat de aceea clipa cand am fi putut schimba totul. E mai usor sa fugim, poate e mai usor sa ne amagim ca nu simtim nimic, e mai usor sa ne prefacem ca nu existam.
Si ziua merge mai departe, zambesti, te bucuri de micile placeri ale vietii, incerci lucruri noi, visezi cu ochii deschisi, iubesti. Iar cand te astepti mai putin, totul parca in jurul tau se opreste si toate simturile tale si toate emotiile si toate amintirile te coplesesc atunci cand in calea ta apare ceva ce iti readuce aminte de ea.
Si vrei sa spui ceva, insa cuvintele nu vor sa zboare de pe buzele tale si te multumesti sa inspiri adanc. Intorci spatele la trecut si imbratisezi viitorul.
Insa cand nimeni nu se uita, cand nimeni nu isi da cu parerea, cand nimeni nu te judeca, cand chiar tu renunti pentru o clipa la orgoliul tau, te uiti inapoi sperand ca poate va aparea un semn ce te va readuce acolo unde stii ca vrei sa fii.
Treptat, dar inevitabil ramai fara motive, fara scuze, fara portite de scapare pentru a nega in continuare ca nu o iubesti.
foto Northfoto
Adauga comentariu