Sunt zile cand sunt bine.
Traiesc la maxim, rad si povestesc toate poznele pe care le fac si toate glumitele care imi trec prin cap. Calatoresc, cunosc oameni, experimentez si simt cum viata imi alinta fiecare fibra a corpului. Munca ma provoaca si ma determina sa devin tot mai buna si sa urc tot mai sus. Impreuna cu prietenele imi descarc sufletul, dar gust din plin si distractia. Iubesc, sunt iubita si ma bucur de fiecare cuvant dulce, de fiecare imbratisare tandra si de siguranta in care s-a instalat confortabil in inima mea.
Sunt zile cand ma gandesc la noi.
Apoi vin, din cand in cand, acele zile cand, de nici unde, ma loveste dorul de tine, de noi. Parca ma impiedic, iar cand ma ridic, ma trezesc intr-o alta lume, in amintirile noastre. Si simt cum inima mea se ineaca, desi este la mal… Si imi simt sufletul secat, desi ploua peste mine… Si imi simt buzele fierbinti, dorind sa fie atinse de apasarea ta…
O avalansa de emotii imi aduce aminte de cum ma simteam cand eram doar noi doi, de momentul cand nu exista lumea, cand nu aveam responsabilitati… Prezentul parca vibra in ochii nostri..
Iar apoi imi aduc aminte de…
Durerea, nelinistea, singuratatea si nesiguranta din momentele in care erai cu inima, cu gandul si cu trupul in locuri in care eu nu puteam ajunge. Imi aduc aminte de teama ca iubirea ta iarasi se va scurge ca apa printre degetele mele… de gandul ca te voi pierde, neputand sa fac nimic sa te tin…
Dorul de tine imi readuce aminte ca cel mai bun lucru pentru mine a fost sa nu te mai las sa intri in viata mea…
Adauga comentariu