Ma consider norocoasa pentru ca am un tata care m-a invatat sa ma iubesc pe mine insami si sa infrunt viata fara frica.
Mereu m-a facut sa ma simt unica si m-a indemnat sa imi urmez visurile, indiferent cat de imposibile au parut.
M-a invatat sa am curaj sa spun ceea ce gandesc, sa nu intorc privirea daca observ ca se intampla ceva gresit in jur si mereu sa fiu ferma in ideile mele, daca intr-adevar cred in ele.
Mi-a aratat ca respectul se castiga doar oferindu-l la randul meu.
A incercat sa imi arate ca uneori, ceea ce vrem, nu este neaparat ceea ce are inima noastra nevoie.
Orice banut trebuie muncit si niciodata nu mi-a dat bani gratis. A trebuit sa imi fac curat in camera, sa imi spal farfuria, sa duc gunoiul. Acesta era modul lui de a-mi arata valoarea banului muncit.
Cand eram pierduta in caietul de matematica, s-a asezat alaturi de mine si a reusit sa ma faca sa inteleg logica din spatele cifrelor.
Mandria din ochii lui atunci cand am cantat prima data pe o scena, cand am reusit sa rezolv prima problema complicata, cand am tinut piept persoanelor rautacioase… mandria din ochii lui inseamna totul pentru mine.
Iubirea lui pentru mama si pentru intreaga familie m-a invatat sa ador acest nucleu al vietii din care ne tragem seva.
Mereu imi spune ca viata e prea scurta pentru a-mi pierde timpul cu lucrurile nesemnificative si cu persoanele banale.
Nu judeca niciodata o carte dupa coperta. Daca insa ai inceput sa o citesti si are un gust amar, las-o deoparte fara nici un regret.
Tatal meu a fost si este cel mai mare suporter al meu. E mereu acolo sa ma sustina, sa ma laude, sa ma aprecieze, sa imi ofere un umar cand am nevoie. Intotdeauna mi-a spus ca viata poate fi extraordinara si sa nu las pe nimeni sa imi creeze obstacole in drumul vietii.
Adauga comentariu