Cand prima poveste nu are happy-end

Uneori dragostea apare in viata ta fara sa o cauti, fara sa o astepti, te loveste brusc fara nici cel mai mic avertisment si simti cum pamantul fuge de sub picioare si tot ce insemna echilibru in viata ta dispare.

Cand l-am vazut prima data, ceva in inima mea a facut "bum" si de atunci ziua s-a intins pana in miezul noptii eu nemaigasindu-mi linistea. Si in fiecare zi ma gandeam cum sa fac sa ne intalnim, sa intru in vorba cu el, insa nu a fost greu, mai ales ca el a inceput sa ma caute, fluturi in stomac, e putin spus, ce am simtit cand m-a sunat si m-a invitat in oras. Ne intelegeam de minune, totul parca forma un puzzle, fiecare discutie, fiecare dorinta, parca mergeam amandoi pe acelasi drum. As fi dorit ca lucrurile sa ramana ca atunci, ca la inceput, insa timpul a trecut si lucrurile au inceput sa se schimbe.

Din pacate prietenii lui nu m-au placut niciodata si ii bagau tot felul de idei in cap, cum ca il insel, cum ca le fac chiar lor ochi dulci, culmea prostiei a fost cand unul din ei i-a zis ca m-a vazut intr-o stire ce vorbea despre testele HIV si ca m-a vazut pe holul spitalului si sigur eram eu ca imi cunostea bluza. Am crezut ca tampesc pe loc, l-am privit si m-am linistit, nu credea nici macar o farama din ce ii indrugea lumea, cand priveam in ochii lui ma vedeam numai pe mine. Ce puteam sa fac, decat sa ma ascund in bratele lui si sa ma simt in siguranta ca nimeni si nimic nu poate sa ne desparta. Nu m-am gandit nici o clipa ca cel ce ne va desparti va fi chiar el.

A inceput prin a ma suna din ce in ce mai des, la orice ora din zi sau din noapte, sa vada ce fac, cu cine sunt. La inceput nu mi s-a parut ceva dubios, chiar eram magulita ca are grija mea, insa telefoanele incepeau sa fie tot mai insistente, cu convorbiri lungi, de peste 30 de minute, in care nici nu mai stiam ce sa ii zic in afara sa tot pronunt un "te iubesc" ce devenea parca ceva obisnuit ca banalul "pa". Apoi a tinut mortis sa imi cunoasca prietenele cu care ies mai des si sa aiba si numerele lor de telefon ca, in cazul in care dupa spusele lui "mi se descarca telefonul", sa poata sa ma sune daca sunt cu ele. Cand a inceput sa-mi reproseze ca de ce ies cu prietenele asa de des, ceva mi s-a parut in neregula tinand cont ca ieseam cu ele in miezul zile si cam o data pe saptamana. Dupa care au urmat critici de genul ca "pantalonii sunt parca prea transparenti" si ca "de ce port decolteu", vrei sa te vada cineva anume?". Dintr-o data toti fluturasii s-au transformat in pulbere, nu mai era el baiatul de care ma indragostisem.

Am inceput sa ne certam tot mai des din cauza geloziei lui, la fiecare cearta imi spunea sa ii dau inapoi toate lucrurile pe care mi le-a cumparat, de la lenjerie si adidasi pana la o amarata de bratara. Intr-o zi m-am enervat si am scos tot ce aveam de la el, am pus tot in mijlocul camerei si am zis ca le arunc pe geam sa faca ce vrea cu ele, nu are decat sa le dea foc. Am izbucnit in lacrimi, mi-am pus capul pe genunchi suspinand si incercand sa ma calmez.

Ca de obicei trecem peste si mergem inainte cu aceleasi scene de gelozie, am incetat sa mai ies cu fetele, ieseam in oras numai cu el, numai cand dorea el, eram atenta la ce spun, la ce fac ca nu cumva sa il supar. Asta pana intr-o zi cand la o cearta mai tare am izbucnit de nervi si am ajuns sa tipam unul la altul. Cand palma lui mi-a izbit obrazul am simtit fizic cum inima imi cade jos si a calcat pe ea. Brusc nu am mai tipat, il priveam inmarmurita, mi-am dus palma la obraz, l-am privit, nu am zis nimic, nu am intrebat de ce sau cum a putut face asta. Am intors spatele si am plecat.

A inceput sa ma caute tot mai insistent, ba cu declaratii de iubire, ba cu amenintari, dar nu mi-a mai pasat. Am aruncat telefonul si l-am inlocuit cu altul, m-am schimbat si eu si, dintr-o data, din fata naiva din trecut am devenit o persoana puternica care si-a luat viata in frau si care nu permite nimanui sa stearga cu ea pe jos. A tot insistat vreo luna si ceva de zile continuu insa indiferenta totala, in timp a renuntat, iar eu am mers mai departe.

Iar azi ma trezesc in bratele lui, a persoanei ce mi-a cules inima de jos si acum are grija de ea, il privesc si mi se topeste inima de iubire. Cine spune ca nu poti iubi si a doua oara greseste.

foto © Northfoto