Opera Naţională Bucureşti deschide Festivalul Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi

Cel mai important festival din România dedicat muzicii actuale – Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi (SIMN), eveniment ce se desfăşoară între 25 şi 31 mai 2013 în Bucureşti şi în mai multe oraşe din ţară – debutează sâmbătă, 25 mai, de la ora 19.00,la Opera Naţională Bucureşti, cu spectacolul de operă contemporană O scrisoare pierdută de Dan Dediu. La doar două zile distanţă de la inaugurarea celei de-a 23-a ediţii a SIMN, în 27 mai, pe aceeaşi scenă, va avea loc premiera absolută a operei trans-realiste Visătorul trezit de Mihaela Vosganian, producţie a Teatrului Naţional de Operetă Ion Dacian, realizată în coproducţie cu Opera Naţională Bucureşti şi cu sprijinul ARFA – Asociaţia Română a Femeilor în Artă.
 
La o jumătate de an de la premiera spectacoluluiO scrisoare pierdută,Dan Dediu,autor a 147 de lucrări din toate genurile muzicale, a afirmat că acest spectacol al Operei Naţionale Bucureşti se bucură în continuare de un mare succes:Am văzut tineri şi bătrani distrându-se de minune la umorul muzicii sau la poantele regiei. Faptul că s-a aplaudat în picioare la finalul mai multor reprezentaţii  spune mult despre euforia creată în randul publicului. Interpreţii sunt minunaţi, rolurile au prins contur şi profunzime, fiind deja învăţate şi pe dinafară şi pe “dinăuntru",  orchestra şi corul cântă cu mult suflet şi, nu de puţine ori, mi-am auzit frânturi din arii fluierate prin culisele operei de către muzicieni şi angajaţi ai administraţiei.
 
Operă trans-realistă în şapte tablouri, Visătorul trezit este un spectacol gândit de autoarea Mihaela Vosganian pentru un ansamblu de solişti, actori păpuşari, grup vocal, orchestră şi dansatori, incluzând momente de ilustraţie video, dans sau sunete procesate. Acesta vizează deschiderea unei orientări pe care autoarea o denumeşte trans-realism arhetipal, nouă viziune estetică şi spirituală ce îşi propune, pe de o parte, să recupereze funcţiile arhetipale ale artei (funcţia ritualică, cathartică, extatică sau de vindecare), iar pe de altă parte, să exprime o formă nouă a suprarealului – „trans-realul”, rezultată din extinderea conştiinţei prin tehnici spirituale de visare. Astfel, concepută ca un demers sincretic: muzică/ dans/ scenografie/ video, în etapa actuală de concert-spectacol, Visătorul trezit este o operă trans-realistă ce traversează, în cele opt secţiuni (prolog şi şapte tablouri), teritorii de expansiune dimensională, inspirate din experienţele spirituale ale autoarei.