Cred că umanitatea este cea mai mare forţă care se manifestă în noi. Ea este o forţă care ne conectează dincolo de toate graniţele rasiale sau religioase. Umanitatea este ceva de prisos, ca să spunem aşa, ea este prezentă, în proporţii uriaşe, în noi toţi, deşi majoritatea dintre noi suntem prea obosiţi să recunoaştem asta. Este ceva ce ar putea, în cazul în care ne-am uni, să depăşească totul sau nimic. Umanitatea este o forţă care nu cunoaşte nicio limită a fizicii, este abundentă, se poate prelua şi este bună în faţa oricărui alt lucru.
Cu toţii ne gândim la noi înşine de cele mai multe ori şi noi toţi trăim pentru noi înşine, dar am uitat să facem puţin şi pentru alţii. Ei bine, asta este ceea ce am decis în luna ianuarie a acestui an să nu mai fac. M-am alăturat unei organizaţii de caritate, non-profit, care activează în toate domeniile din Pakistan şi ajută oamenii, în special orfanii.
Acum, permiteţi-mi să vă spun despre prima mea zi. Ştiam deja că era o muncă voluntară. Nu am fost plătit pentru a zbura în Pakistan; Nu am fost plătit pentru nimic. Am fost acolo pentru un singur motiv: să experimentez toate acestea pentru câteva săptămâni şi m-am întors cu grămezi de texte pe care le-am scris în timpul călătoriei mele, pentru ca, mai târziu, să le transform într-o operă de non-ficţiune. Am vrut să o fac şi să pun în lumină ceva foarte important pentru mine, să vin în ajutorul populaţiilor nefericite de oameni care nu au putut să facă acest lucru pentru ei înşişi, oameni care trăiesc în patria mea: Pakistan.
Continuarea aici
Continuarea aici
Adauga comentariu