Lifestyle Muzica si vedete

Femei remarcabile: Elisabeta, prima doamna a romanilor


Poate nici un
cetatean al Romaniei, de provenienta straina, nu a iubit
atat de mult atat poporul nostru cat si locul in sine
cum a facut-o regina Elisabeta, consoarta a regelui Carol
I si fiica printului german Hermann de Wied. Ea s-a identificat
atat de mult cu noua sa calitate de regina a Romaniei
incat a reusit sa-si serveasca patria cu o eficienta si
ardoare de neegalat probabil de nici o alta prima doamna
a acestei tari.

Desi initial a fost curtata
de catre Edward VII, viitorul rege al Angliei, pe atunci
doar print de Wales, Pauline Elisabeth Ottilie Luise
de Wied se casatoreste pana la urma cu printul Karl
Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig de Hohenzollern-Sigmaringen
pe care il cunoaste inca din 1861, dar cu care se va
marita abia in 1869 la Neuwied. Regina Elisabeta este
cunoscuta si prin activitatea ei culturala si literara
deosebita, ea semnandu-si de multe ori creatiile cu
pseudonimul Carmen Sylva. Gandea cu usurinta in franceza,
germana, engleza si romana, iar impreuna cu domnisoara
ei de companie, Mite Kremnitz, a colaborat la scrierea
mai multor opere literare.

Nu a avut deloc noroc in casnicie cu copiii, ea avand
o singura fiica, Maria, care insa moare la varsta de
doar 3 ani, de atunci incolo nemaireusind sa aiba alti
descendenti. Poate si din acest motiv ea a fost o fiinta
mai degraba excentrica, cu vederi republicane, culmea,
pentru guvernarea Romaniei, exprimandu-si foarte clar
opiniile in aceasta privinta, si patronand afaceri sentimentale
de la Curtea Regala care nu dadeau deloc bine pentru
imaginea nou-infiintatei monarhii din Romania. Astfel,
l-a incurajat discret pe chiar printul Ferdinand sa
se indragosteasca de Elena Vacarescu cu care totusi
nu avea dreptul sa se casatoreasca din cauza reglementarilor
constitutionale de atunci.

Razboiul turco-romano-rus din 1877-1878 a aratat printre
altele o noua fata a reginei Elisabeta, ea devotandu-se
intr-ajutorarii ranitilor si altor activitati caritabile.
Acum fondeaza ordinul Elizabeta prin care vor fi recompensate
serviciile deosebite aduse celor aflati in nevoie. Mai
tarziu se va ocupa si de proiecte educationale pentru
tinerele din Romania precum si de infiintarea de societati
diverse cu scop caritabil. In plan cultural Elisabeta
a Romaniei a dat dovada de o orientare renascentista,
ea fiind interesata deopotriva de muzica si arta interpretativa,
literatura, dar si pictura.

Intrucat in literatura s-a regasit mai bine decat oriunde
altundeva aici putem aminti cateva dintre proiectele
sale memorabile precum adaptarea unor legende populare
la nivelul timpului, un volum de proza premiat de Academia
Franceza, "Les Pensees d’une reine" (Paris,
1882), lucrarea cu caracter religios "Cuvinte Sufletesci"
si multe traduceri valoroase care mai apoi au fost preluate
si raspandite in multe alte spatii culturale.

Si, ramanand tot la planul literar, iata si o uimitoare
descriere a reginei Elisabeta semnata de Pierre Loti,
portretistul numarul unu al momentului, citat intr-o
carte pe care trebuie sa o aiba orice roman in biblioteca
sa, CARMEN SYLVA – UIMITOAREA REGINA ELISABETA A ROMÂNIEI,
aparuta la Editura Humanitas, in 2007, intr-o editie
revazuta:

"Regina este inalta si bine facuta. Ochii ii sunt
albastri si putin nesiguri; cauta indeaproape privirile
celorlalti, spre a le ghici mai repede gandurile. Cand
stii cat de mult au plans acesti ochi, azuriul lor intens
si stralucirea emotioneaza asemeni unui gand eroic.
Sprancenele fin arcuite au o extraordinara mobilitate;
gura armonioasa este obisnuita sa zambeasca, lasand
sa se zareasca o dantura foarte alba si frumoasa; parul
castaniu, bogat, se dovedeste adesea mai putin disciplinat;
mainile ii sunt frumoase, iar pasul, nerabdator, e frumos
cabrat; intreaga-i fiinta e mai degraba draguta decat
frumoasa – si chiar mai degraba, gratioasa decat draguta.
Sub aceasta stralucire de inteligenta, de bunatate,
de sinceritate cu care-si intampina musafirii, spre
a-i face sa se simta mai bine si a-i indemna sa vorbeasca
mai repede, exista umbra unei modestii profunde, o mirare
ingenua cand raspunde apelativului ‘Maiestate’, o uitare
parca a rangului, ceea ce scoate in evidenta si mai
tare sclipirea ce stie sa si-o stapaneasca, invaluindu-i
pe cei pe care-i intampina."

Lucia Mihailescu

Adauga comentariu

Click aici pentru a posta un comentariu