Ne-am amuzat copios ascultând piesele lor. Am păstrat replici celebre datorită versurilor pe care cu mult sarcasm le admiram. Într-o lume a pseudovedetelor şi a cursei după audienţa, unde lipsa de esenţa este la ea acasă, încă păstrăm în topul preferinţelor formaţia Fără Zahăr.
Am cumpărat mândră toate CD-urile lor şi playlist-ul are cu siguranţă şi melodiile lor. La o cafea cu miere, fără zahăr, am aflat ce înseamnă să cânţi calitativ şi să nu îţi cobori standardele pentru a te alinia la cerinţele pieţei. Din păcate Bobi a avut puţină treabă şi l-a desemnat pe simpaticul Bobo, prin procura notarială,să răspund în numele formaţiei.
Ecaterina Virgolici : Vă mulţumesc pentru accept, ştiu că este preţios timpul vostru. Spuneţi-mi cum v-a venit ideea aceasta? A unei formaţii care să îmbine calitatea cu esenţă mesajului?
Bobo: Şi noi mulţumim, bună ziua. Ne-am cunoscut în liceu, când Bobi m-a acceptat în trupă lui de umor. Cu care mai apoi ne-am distrat jucând scheciuri la cele două baluri care se organizau anual. Boboci şi Mărţişor. Când am terminat liceul, s-a spart gasca şi ne-am făcut studenţi în Iaşi. Apoi, într-o vacanţă de iarnă, la Dorohoi, amintindu-ne de vremurile în care ne distrăm împreună, ne-au apucat nostalgiile şi ne-am gândit că ar fi mişto să refacem ceva din ce-a fost o dată. Şi am început prin a prelucra o piesă mai veche de-a lui Bobi. Care mai târziu s-a numit Hip-hop s-asa. În varianta originală, cu alte versuri, era cântecul unui profesor de matematică. La calitate şi la esenţă nu ne gândeam noi atunci. Doar făceam ce ne plăcea.
E.V. De ce acest stil? Bănuiesc că vă este mult mai dificil decât dacă aţi fi ales un alt gen, mai comercial, însă aţi ales acest gen foarte nisat.
Bobo: Nu e dificil deloc. E chiar banal. Pentru că aveam rădăcini în umor. Asta făcusem cu ceva ani înainte şi a fost o continuitate firească a legăturii dintre noi. Genul ne-a ales, nu noi pe el.
E.V. Care a fost primul concert? Au fost reacţiile pe măsură?
Bobo: Cum am făcut primele patru piese, ne-am dus să dăm o probă la un cenaclu de muzică folk, Moldavia, din Iaşi. S-au stricat de râs şi ne-au primit. Se organizau spectacole lunar, în Casa de Cultură a Studenţilor. Da, am avut foarte mare success la studenţii ieşeni. Eram oaia neagră a folkului ieşean.
E.V. Consideraţi ca televiziunile, radiourile v-au spijinit? Aţi simţit o marginalizare datorită acestui stil?
Bobo: Nu, a fost foarte bine. Ne-au ajutat mult producătorii noştri de pe vremea aceea, Zone Records. Erau şi alte vremuri, exista o diversitate de stiluri pe piaţa muzicală românească. Acum e doar unul sau două de mainstream, restul a devenit underground. Pe radio am fost de nişă mai tot timpul, însă Atomicul ne-a fost un prieten tare drag. La ceva timp după, a fost o explozie de manele în media, care a ţinut câţiva ani, un prim semn al apocalipsei, şi după dispariţia TV K-lumea, s-a schimbat major industria muzicală. Acum e după modelul internaţional. Dar undergroundul există şi e bine mersi, la noi, ca şi la ei.
E.V. Cum aţi reuşit să rămâneţi departe de tabloide şi emisiuni de scandal, care fac bine la raiting însă dăunează demnităţii?
Bobo: Păi, nu i-am sunat niciodată să le comandăm vreun articol. Cred că de aia, altfel nu-mi explic.
E.V. De unde vă inspiraţi? Versurile voastre sunt ingenioase şi originale. Cum vă vin ideile?
Bobo: La Bobi e pixul şi tastatura. El e emisfera cerebrală responsabilă cu glumele. Nu ştiu exact de unde se inspiră. Nu-mi zice.
E.V. Aţi primit vreo ameninţare până acum? Vreun avertisment , să vă schimbaţi personajele despre care cântaţi cu ironie?
Bobo: Nu. S-a supărat Pepe, la primul album, pentru piesa Manea, în care îi parodiam nişte versuri. Ne-am cerut scuze şi asta a fost. Era dreptul lui, până la urmă. Simţul umorului se găseşte în stare naturală sub diverse forme. Sau nu. Ne-au chemat apoi la ProTV, aveau o emisiune în care boxau vedetele. Şi ne-au sunat să ne batem cu Pepe. Am zis că nici măcar în echipă, ca la wrestling. L-a bătut pe Dan Helciug, săracul.
E.V. Care este cel mai frumos mesaj pe care l-aţi primit de la fan/fani?
Bobo: Alea frumoase sunt frumoase toate. Nu e unul pe care să pun degetul. Dacă sunt cratimele puse unde trebuie, ne ung pe suflet.
E.V. Dacă ar fi să o luaţi de la început aţi merge tot pe acest drum?
Bobo: Sigur. A fost un drum foarte fain.
E.V. Unde va mai putem vedea în viitorul apropiat?
Bobo: Iaşi. Acolo locuim. Ne mai vedem prin oraş, prin mall, pe Bobi la pescuit, pe mine la grădiniţă.
E.V. Ce mesaj aveţi pentru fanii voştri?
Bobo: Ţineţi-o tot aşa.
Vă mulţumesc tare mult pentru răspunsurile voastre. Vă ţin pumnii strânşi, mult noroc şi piese la fel de originale.
Adauga comentariu