“Ce urmăresc este ca stilul meu de viaţă să fie un exemplu şi pentru alţii” Lucian Chipuc

În interviul de astăzi, l-am intervievat pe Lucian Chipuc, cel care deţine multe secrete despre Personal Coaching, şi  care ne poate oferi mai multe explicaţii asupra fenomenului de dezvoltare personală şi de amploarea acestuia în România.
 
Îţi mulţumesc Lucian, ştiu că timpul tău este preţios. Spune-mi te rog, cum vezi tu această situaţie a românului care a acceptat în sfârsit mersul la psiholog ca o normalitate.

Înainte de toate o precizare: “mersul la psiholog” nu este totuna cu “mersul la coaching” şi ca atare nu ştiu ce să spun despre cei care aleg consiliere psihologică. Este adevărat că sunt si zone in care cele doua se suprapun, dar exista o diferenta notabila intre personal coaching şi terapie: terapia presupune, în general, diagnosticarea unor probleme de natură emoţională şi lucrează cu persoane care urmăresc să se “însănătoşească” din acest punct de vedere. În schimb, coachingul nu diagnostichează şi nici nu se concentrează pe vindecarea rănilor emoţionale. Pe scurt, problemele emotionale nu sunt preocuparea principală a activităţii de coaching.
Vorbind, despre situaţia românilor în această privinţă, îmi este dificil să generalizez deoarece sunt multe variabile implicate, începând cu lipsa de cunoaştere de către publicul larg a activitatii de coaching până la teama de necunoscut, confort şi chiar lipsa banilor.  Tocmai de aceea prefer să ofer “free coaching sessions” potenţialilor clienţi a.i. aceştia să-şi facă o imagine despre coaching şi să vadă ce înseamnă şi care-i sunt beneficiile.
 
Cei care încă mai sunt reticenţi, cum le motivezi atitudinea?

Nu stă în puterea mea să-i motivez şi nici nu urmăresc să fac acest lucru. Ce urmăresc este ca stilul meu de viaţă să fie un exemplu şi pentru alţii.
 
Consideri că presa din România, sprijină suficient acest curent?

Am mai vazut niste articole pe ici, pe colo, care vorbeau despre coaching, dar nu ştiu dacă este suficient ori nu, sau dacă presa ar trebui să sprijine această activitate.
 
Care perioadă a României de după 1989, o consideri tu glorioasă, din puctul de vedere al asimilării curentului psihologic de către romani?

Nu cred că este o perioadă care poate fi identificată cu precizie, aş spune mai degrabă că lucrurile se schimbă încetul cu încetul până când vor atinge un punct critic. Una era activitatea de coaching acum 10 ani şi alta este acum. La fel şi peste o vreme.
 
Există un profil al omului  care vede in personal coaching o soluţie? Un cumul de trasături? Este omul stresat, care merge la birou şi este presat de deadline-uri? Sau sunt oamenii care din cauza mai multor factori nu îşi găsesc echilibrul?
 
As spune ca mai degrabă există o paletă comună de problematici, decat un cumul de trasaturi. Conform unui studiu ICF, printre cele mai răspîndite teme de coaching în rândul clienţilor se află urmatoarele: stima/încredere de sine, abilităti de comunicare şi interpersonale, relaţii de cuplu, performanţă profesională, echilibrul viaţă profesională/viaţa personală.
 
Spune-mi, ce te încântă cel mai mult când vine vorba de evoluţia unui client intr-un proces de  coaching?
 
Ce ma încantă  atunci cand e vorba de evoluţia unui client aflat într-un proces de coaching: începe şi face alegeri curajoase în viaţă, are un oarecare sentiment de “însănătoşire” prin schimbarea/ruperea unor paternuri sau legături vechi de viaţă, iese din zona de confort şi face lucruri noi etc.
 
Femeile din România au manifestat în ultimii ani o curiozitate spectaculoasă pentru dezvoltarea personală. Dacă urmărim site-urile de profil şi reacţiile femeilor, rămânem mai mult decât surprinşi. Cum vezi tu aceast fenomen?

Posibil sa fie un fenomen în general dar nu pot sa intru in detalii deoarece nu am toate datele. Ce pot să spun, la nivelul observaţiei comune, este că femeile par a fi mai predispuse către autocunoaştere în comparatie cu bărbaţii. Motivul, în opinia mea, este că acestea sunt într-o mai buna conexiune cu latura lor emotională şi tocmai de aceea sunt mai înclinate către activităţi de dezvoltare personală, coaching ori terapie.

Cum vezi tu viitorul României din punct de vedere al coaching-ului?

Presupun că lucrurile se vor segmenta tot mai clar şi vor urma acelaşi trend ca şi în lumea de afară: vor fi siteuri, materiale, cărti de dezvoltare personală accesibile unui un public mai larg şi care nu necesită o aşa implicare, alaturi de activităţi mai profunde precum coaching sau terapie.
 
Mulţumesc tare mult şi mult success în continuare!
Pentru mai multe informaţii sau întrebări, pe Lucian Chipuc îl găsiţi pe site-ul său  http://www.chipuc.ro