Barfa

Se spune că este ocupaţia preferată a femeilor… dar cei care spun acest lucru sunt bărbaţii, care nu-şi pot imagina ce au femeile atât de mult de vorbit şi care îşi imaginează tot felul de scenarii în raport cu acele dialoguri interminabile.

Asistând la discuţii în ambele tabere am putut constata cu uşurinţă că bărbaţii bârfesc în egală măsură ca şi femeile, că au aceeaşi răutate, acelaşi spirit critic, aceeaşi invidie şi sunt chiar mai duri în exprimări şi catalogări decât reprezentantele sexului frumos.

Cum s-o fi născut bârfa şi cum o fi ajuns atât de populară şi de dorită, nu ştiu. Ştiu doar că există persoane dependente de aşa ceva, persoane care nu găsesc în propria lor viaţă îndeajuns de multă substanţă pentru a-şi umple zilele şi sunt nevoite să soarbă din seva vieţilor celor din jur.

Bârfa nu este simpla relatare a unor evenimente ci judecarea faptelor şi aplicarea unor sentinţe, de cele mai multe ori dure şi irevocabile. Capra vecinului este analizată în amănunt, i se studiază trecutul şi i se prezice un viitor sumbru. Nici capra noastră nu scapă, dar de ea se ocupă vecinul.

Este interesant cum, deşi nimănui nu-i place să fie bârfit, cum toţi ne preocupăm de „ce va zice lumea”, nu ne dăm în lături din a participa la acţiuni pe care noi înşine, acum câteva secunde, le consideram reprobabile.

E plin de bârfă acasă, la serviciu, la televizor, pe stradă, peste tot şi nu există, din păcate, nici un remediu împotriva acestui dăunător. Ce-ar fi totuşi dacă, atunci când ne întâlnim cu prietenii, în loc să ne preocupăm ce mai face X sau ce nu mai face Y, am discuta exclusiv despre noi? Nu am avea ce spune? Atunci e cazul să ne facem viaţa mai interesantă, să ne folosim timpul acţionând pentru a avea ulterior ce povesti.