Tot ce stiam inainte de a vedea „The Artist” era ca avusese succes la Globurile de Aur si la Oscar si ca este un film mut. Fiind atat de laudat, m-am dus sa-l vad, mai mult din curiozitate si fara asteptari prea mari. Expresivitatea lui Jean Dujardin in pielea personajului sau George Valentin si muzica originala mi-au captivat atentia inca din primele minute si am descoperit ca muzica are cu adevarat capacitatea de a „manipula” mai bine publicul: pe tot parcursul filmului, datorita muzicii si personajelor bine conturate, am putut simti cum toti cei din sala traiau aceleasi emotii odata cu actorii. Pe scurt, pelicula prezinta o poveste de dragoste dintre doi actori care fac parte din epoci diferite. Actiunea debuteaza cu umor, cand o fana infocata se izbeste din greseala de marele star al filmelor mute George Valentin, la premiera celui mai nou film al sau, in timp ce acesta poza pentru fotografi. Actorul se poarta ca un adevarat gentleman cu tanara Peppy Miller (Bérénice Bejo), care il saruta entuziasmata pe obraz. Fotografii profita de momentul unic, iar a doua zi Peppy se regaseste in fotografia de pe prima pagina a ziarelor. Incurajata de aceasta intamplare, tanara participa la o auditie si primeste un rol de dansatoare in urmatorul film cu George Valentin, in special datorita insistentei actorului. In timpul filmarilor, desi ea are un rol lipsit de importanta, intre Peppy si George pare sa existe o chimie perfecta. Georges este cel care ii da primele sfaturi tinerei actrite si ii deseneaza o alunita pe fata, alunita care va ramane ca marca a imaginii ei de artista.
Peppy primeste roluri tot mai importante in diverse productii si i se propune sa joace in primul film cu voce. Intre timp, George, a carui casnicie cam scartaie, refuza din cauza scepticismului sau sa se implice intr-un proiect cu voce. Starul filmelor mute considera ca un adevarat artist nu are nevoie de voce pentru a arata cat de bun este, refuzand sa devina ceea ce el numeste „o marioneta”. Deoarece regizorul si seful studioului cu care lucrase pana atunci, Al Zimmer (John Goodman), renunta la el si la filmele mute, Valentin se hotaraste sa faca propriul sau film mut, in incercarea de a demostra ca acestea inca prezinta interes pentru public.
Premiera filmului lui George are loc in aceeasi zi cu cea a filmului cu voci a carui vedeta este Peppy. Cum era de asteptat, filmul lui Peppy are un succes urias, in timp ce la pelicula muta a lui Georges nu vin decat cativa nostalgici si desigur tanara actrita de succes, pe care artistul dezamagit nu o vede. Falit dupa ce isi investise toate resursele in film, George este dat afara din casa de sotie, care ii cere divortul si se muta intr-un apartament modest, unde locuieste cu valetul sau. Urmeaza o perioada de decadere in care isi vinde pana si hainele pentru mancare si bautura si renunta si la valet. In tot acest timp, artistul decazut are trei ingeri pazitori: cainele sau Jack, Peppy si Clifton (James Cromwell) valetul care devine soferul lui Peppy dupa ce este dat afara de George.
Deprimat si fara nici o speranta, George isi incendiaza colectia de filme mute si este salvat de la moarte de cainele sau, care alerteaza un politist. Imediat ce afla ceea ce i s-a intamplat actorului de care s-a indragostit din primul moment, Peppy, devenita cea mai iubita actrita de la Hollywood, se grabeste sa ajunga la spital. Peppy descopera ca si George se indragostise de ea atunci cand vede ca filmul pe care actorul il tinuse strans in brate in timpul incendiului era cel in care jucase ea pentru prima data, asa ca hotaraste sa mute „pacientul” acasa la ea. Continuarea este presarata cu rasturnari de situatie si nu voi strica surpriza, mai ales pentru ca filmul este plin de detalii savuroase care construiesc povestea. Tot ce pot sa spun este ca veti avea ocazia sa auziti si vocea lui George, chiar daca acesta are o singura replica, iar finalul este destul de neasteptat.
Pe langa ideea originala a regizorului Michel Hazanavicius de a face un film mut in epoca 3D-urilor, „The Artist” are de oferit si o muzica exceptionala, costume din anii 1920-1930, actori talentati, personaje fermecatoare si a fost filmat in doar 35 de zile. Si cand zic personaje fermecatoare nu ma refer doar la cuplul Peppy si Georges, ci si la cainele Jack, regizorul Al Zimmer, soferul Clifton si chiar batranica si politistul care au aparitii foarte scurte. Replicile sunt putine insa foarte sugestive si savuroase. Aclamat de critici, nominalizat si premiat la numeroase evenimente cinematografice si notat cu 8.3 pe IMDb.com, „The Artist” este un film pe care il recomand fara nici o rezerva.
Adauga comentariu