eboys Punctul lui de vedere

Punctul lui de vedere :: Femeia in relatia cu Dumnezeu


Femeile si Dumnezeu

Se acuza de multe ori, in special de catre femei, faptul ca Dumnezeu nu a fost prea generos cu ele de-a lungul istoriei, pedepsindu-le chiar de la bun inceput cu alungarea din Rai, cu un trai searbad si o nastere chinuitoare ca rezultat al nesupunerii lor fata de poruncile divine. Se mai spune si ca, spre deosebire de barbati, femeile au fost astfel condamnate la ignoranta, munca la cratita, indeplinirea de activitati degradante si multe altele dintre acestea. Bineinteles, se subintelege si faptul ca barbatii, pe de alta parte, urmasii lui Adam adica, ar fi beneficiat de mai multa mila din partea lui Dumnezeu si ca, in cazul lor, viata de-a lungul istoriei ar fi fost ceva mai usoara sau macar mai plina de aventuri si distractii felurite.

Antinomia dintre Dumnezeu si femeie este un motiv supralicitat pe care il mai poti intalni inca si prin discursurile multor adepti ai miscarii feministe, care de asemenea speculeaza acest lucru pentru a-si justifica atacurile sau reprosurile facute autoritatii, reprezentata de obicei prin barbati, fie ierararhi ai Bisericii, politicieni obtuzi sau persoane aflate in functii importante de decizie la nivel economic si administrativ. Femeia care face o munca de sclav in gospodaria proprie, femeia care creste singura copiii sau, in sfarsit, femeia care este mai prost platita decat barbatii la locul de munca sunt acuze des vehiculate pe toate canalele posibile de media. Nici pomeneala sa mai zica cineva si ca exista in egala masura si o groaza de barbati, si acestia obligati sa isi creasca singuri copiii sau sa depuna eforturi notabile pentru a se ingriji atat de gospodarie cat si de bunul mers al activitatii lor profesionale.

Daca ar fi sa iei de buna povestea alungarii din Paradis a lui Adam si a Evei, intr-adevar ai fi tentat sa tii partea femeilor si sa crezi, asemenea multora dintre ele, ca Dumnezeu nu a fost deloc drept in ce le priveste si ca a pedepsit femeia mai degraba la manie decat condus de un infailibil sentiment al dreptatii insa ce te faci atunci cand profesezi mai degraba ateismul, nu crezi nici de o culoare in nici un dumnezeu si nici in "bazaconiile" prezentate in Biblie si alegi sa te raportezi la femeie si statutul ei in societate mai degraba prin filtrul ratiunii si al analizei directe decat apeland la povesti frumoase cu zane si balauri cazuti din Rai. Intr-o asemenea situatie poti, de exemplu, descoperi faptul ca multor femei din ziua de astazi le convine de minune sa stea mai degraba pe acasa, sa isi primeasca partenerul (plin de bani) cu mii de giugiuleli si papica buna si sa il pedepseasca crunt pe acesta de fiecare data cand, fie si in gluma, le propune sa mai faca si ceva economii sau, eventual, sa isi caute si ele un loc de munca cat de cat aducator de profit.

Fata de crestini si felul lor specific de a privi lucrurile, tolerant si incurajator pentru orice femeie, ateii vor fi mult mai transanti in a judeca doar ceea ce poate fi si dovedit si se vor intreba mereu de ce oare femeile nu au reusit de-a lungul istoriei sa schimbe ceva in felul in care se raporteaza barbatii (sau Dumnezeu) la ele ca doar tot ele se lauda in gura mare si inca destul de des ca pot face tot ce doresc din sotul sau partenerul lor. Pai, daca tot sunt ele atunci atat de capabile in a modela un barbat, atunci cum se face ca rezultatele intarzie sa apara, iar ca dovada nu trebuie aduse aici decat cazurile multiple de violenta in familie, rata crescuta a divorturilor sau numarul infiorator de mare de copii avortati sau abandonati la nastere in intreaga lume. Ce sa mai crezi in asemenea situatie decat ca intr-adevar femeile nu au atins inca un grad multumitor de autocunoastere si profunzime spirituala si ca va fi nevoie, ca o concluzie logica, de multe alte incurajari, investitii suplimentare si … foarte multa rabdare, si poate astfel vom beneficia candva cu totii de pe urma implicarii mai responsabile a femeilor in bunul mers al aspectelor care tin de convietuirea intre oameni, bunastarea lor si progresul real al umanitatii.

Femeile au deci nevoie sa faca pace pe deplin nu doar cu Dumnezeu pentru a reusi sa isi ofere si lor si familiei lor o viata mai buna si mai fericita, dar ele sunt direct interesate si cu aducerea catre credinta si sentimente mai bune a celor care se declara atei inraiti sau sceptici religiosi pentru ca nimeni altii decat chiar acestia sunt si cei mai grabiti in a le judeca si a le condamna fara drept de apel, confirmand intr-un mod de-a dreptul hilar si paradoxal justetea pedepsei care a separat temporar omul muritor de aspectul sau divin. Nu intamplator atat de multe femei si-au dedicat viata acestei misiuni sfinte, atat in vremurile vechi cat si in cele mai apropiate noua, tocmai pentru ca, instinctiv aproape, ele trebuie sa fi simtit cat de important este acest lucru nu doar pentru destinul lor, dar si pentru acela al tuturor crestinilor.

Chiar daca nu toate femeile pot alege un asemenea drum al ascezei, asta nu inseamna insa, ca alternativa, ca poti sa iti bati la nesfarsit joc de eforturile semenelor tale si sa faci exact pe dos, condamnand femeia ca specie printr-un stil de viata promiscuu, prin risipa, prin avorturi repetate sau prin casatorii iresponsabile, de dragul banilor sau numai ca sa scapi mai repede de mama si de tata. A trai in comuniune cu ceilalti inseamna a trai crestineste, iar daca ateismul pare mai atragator pentru unele femei, ele trebuie sa nu uite faptul ca si acolo, in lumea celor fara de Dumnezeu, exista legi pe care trebuie sa le respecti si de asemenea exista si norme morale pe care mai bine ai alege sa le urmezi decat sa fii complet alungata atat din Biserica cat si din societatea civila, asa imperfecta cum este aceasta.

Lucian Braca

Adauga comentariu

Click aici pentru a posta un comentariu