Auto-cunoastere Relatii

O seara perfecta, o dimineata straina

O seara perfecta, o dimineata strainaUneori te indragostesti fara sa iti dai seama iar cand realizezi ca inima ta bate in pieptul altcuiva este mult prea tarziu sa iti mai poti tine in frau sentimentele ce dau navala. Iar cand il privesti si iti simti inima batand atat de tare incat ai impresia ca el o va auzi, este clar ca ea incearca sa iti spuna ceva ce tu poate nu vrei sau nu esti inca pregatita sa recunosti.

Personal cred ca fiecare iubire care trece prin viata ta este importanta. Fiecare iubire lasa in inima ta amintiri dar si actiuni care te fac sa devii mai matura, care poate te fac sa iti traiesti viata altfel, te invata sa te bucuri de fiecare moment, care te determina si te ambitioneaza sa fii mai buna. Si fiecare iubire are o poveste.

Dupa o zi nebuna de munca, tipete si stres, nervi intinsi la maxim, ultimul lucru la care ma gandeam era o iesire. Visam la o baie lunga, multa spuma, o carte buna si un pahar de vin ce sa imi relaxeze un pic spiritul revoltat si incordat. Eram deja pregatita pentru a ma ghemui in patul meu si a adormi ca un ingeras intre zecile de pernute ce imi acopereau patul. Eram pe cale sa imi inchid telefonul si sa ma bucur de liniste, nu vream sa mai aud pe nimeni, sa mai discut cu cineva sau sa mai mai cert cu insi a caror neuroni au parasit de mult mintea in care salasluiau lenesi.

Insa cand sa imi inchid telefonul numele lui a aparut pe ecran. Pur si simplu inima s-a oprit iar un zambet cald mi-a cuprins chipul. Realizasem ca doar intr-o fractiune de secunda el m-a calmat si m-a facut atat de fericita fara sa ii aud macar vocea. I-am raspuns si puteam sa jur ca o sa imi auda inima batand atat de tare incat de abia puteam vorbi. Mi-a spus ca vrea sa ma vada o clipa iar eu dintr-o data numai simteam nici oboseala, nici nervi ci doar dorinta de a ma ascunde in bratele lui. M-am imbracat rapid si am coborat sa ne vedem, cand am urcat in masina nu ma puteam abtine din a zambi si din al privi. Am observat ca se uita la mine ciudat dar nu am citit mai mult de atat, pana cand el revoltat imi spune: Dar nu observi chiar nimic? Ma uit surprinsa in jur, ne stiind ce se intampla. Priveste mai bine volanul!, adauga el. Cand colo, agatata de volan statea o bratara superba din aur ce stralucea copilareste catre mine. A luat-o si mi-a inchis-o in dreptul incheieturii. M-a sarutat incet si mi-a soptit ca spera sa imi placa. Am mers sa mancam la un restaurant unde am petrecut ore razand, povestind si dezabatand la sange aproape orice subiect. Am mers apoi intr-un loc in care se putea vedea luminile orasului licarind repede si poznas ca niste stele agitate, aproape epic. M-a strans in brate si mi-a spus ca singurul lucru de care ii este frica este sa nu ma piarda. Am tacut, am simtit ca ceva este in neregula insa am alungat repede sentimentul pentru ca era prea bine, prea frumos, prea perfect pentru a strica acest moment.

Cand am ajuns la vila m-a incercat un sentiment de ezitare insa nu era prima data, aveam aproape o relatie si totul parea sa cada la locul lor ca niste piese de puzzel. Am inotat in piscina si de abia dupa miezul noptii ne-am linistit adormind unul in bratele celuilalt. Dimineata m-am trezit privindu-l, eram extrem de fericita. Cand a deschis ochii m-i sa parut cel mai frumos moment al zilei. Ne-am imbracat, am coborat la masa, am zambit si ne am tinut de mana. Razele soarelui imi luminau chipul si cred ca stralucirea din ochii mei la speriat pentru ca s-a uitat la mine ca si cum se astepta la altceva. Iar cand mai putin ma asteptam mi-a spus ca ar fi timpul sa ne oprim, sa punem punct, nu e momentul potrivit pentru noi doi impreuna. Am crezut cum cade cerul peste mine si pamantul s-a surpat sub picioarele mele. Nici macar nu imi dadeam seama daca m-ai respir sau nu. Mi-am simtit inima cazand pe podea si el calcand-o in picioare sub ochii mei. A fost ciudat! Simteam nevoie sa lupt pentru noi, sa tip la el, sa il lovesc, sa ii spun ca il iubesc dar nu am spus nimic. L-am privit, m-am ridicat si am plecat! Stupid si copilaresc a venit dupa mine si m-a intrebat daca sunt bine. Eram distrusa, cum sa fiu bine? Insa la fel de stupid si copilaresc am zambit si i-am raspuns ca da, sunt bine….

Cand intr-un final m-am privit in oglinda in aceea dimineata, nu am vazut nimic si pe nimeni pe care sa recunosc, in reflexia oglinzii era doar o straina ce ma privea inapoi…..
The end…..Partea I!

Raluca Rusu

Adauga comentariu

Click aici pentru a posta un comentariu