 Cand
prietena mea m-a sunat acum câteva saptamâni
si-a mi-a spus, plina de entuziasm, „Gata, sunt
mamica…” am crezut ca este o gluma de weekend…
Stiam ca ea si iubitul ei au planuri mari împreuna,
dar nu îmi amintesc sa îmi fi spus vreodata
ceva despre copii. Desi nu este o carierista convinsa,
prietena mea îmi marturisise ca deocamdata vrea
sa îsi termine studiile si sa se ocupe putin de
viata ei profesionala, înainte de a-si asuma responsabilitatea
unei familii. De aceea, vestea din receptor m-a surprins.
În câteva secunde am aflat însa care
era logica frazei rostite cu atât de mult entuziasm.
Prietena mea urma sa se mute în sfârsit cu
iubitul ei care are un baietel dintr-o casatorie anterioara.
Pustiul e fenomenal, ne-a cucerit pe toate definitiv,
iar prietena mea se întelege de minune cu el.
Ideea ca va deveni mamica mutându-se cu iubitul
ei si cu copilul acestuia avea totusi ceva bizar în
ea… Nu i-am rapit bucuria matinala pe care i-o simteam
în voce, însa am stiut din prima clipa ca
ceva nu este în regula cu sentimentul ei matern
manifestat atât de intens fata de un copil care
nu este al ei. As fi vrut sa ma însel, pentru ca
ei trei, prietena mea, iubitul ei si copilul lui, au ceva
special care îi face sa fie mai frumosi decât
o familie reala… Însa nu te poti însela
atunci când stii ca lucrurile care li se petrec
celor dragi sunt nefiresti…
Dupa câteva zile m-a sunat din nou, plângând,
pentru ca se simtea data la o parte de mica fiinta care
la început parea ca o adora, iar acum se transformase
într-un mic dusman. Am lasat-o sa îsi descarce
suferinta si i-am sugerat sa stea de vorba cu un specialist
în psihologia copilului. Desi a ezitat, a mers totusi
sa vada pe cineva care nu a facut decât sa îi
spuna într-un mod mai convingator lucrurile pe care
eu nu am îndraznit sa i le sugerez. Pentru a fi
o buna mama vitrega nu exista retete, exista însa
câteva principii pe care trebuie neaparat sa le
respecti pentru a avea o relatie armonioasa cu cei apropiati…
1. Accepta ideea ca iubitul tau are un
copil pe care tu nici nu ti l-ai dorit, nici nu l-ai crescut!
Copilul iubitului tau are o mama, care este fosta lui
iubita. Acest lucru nu trebuie sa devina o povara pentru
ca ea înseamna trecutul, iar tu esti prezentul
2. Nu încerca, sub nicio forma,
sa o înlocuiesti pe mama naturala! La început
te-ar putea amuza ideea, însa în timp lucrurile
se pot schimba. În plus, indiferent care sunt circumstantele
în care iubitul tau s-a despartit de ea, în
mintea copilului sau tu esti vinovata pentru despartirea
parintilor sai. Va avea nevoie de timp ca sa înteleaga
adevarul, asa ca încearca sa îi fii o buna
prietena, cu care sa îi placa sa discute.
3. Încearca sa fii deschisa si
toleranta! Este posibil ca iubitul tau sa îti fi
facut un portret ideal al copilului sau, iar realitatea
sa te dezamageasca în anumite privinte. Încearca
sa fii realista si sa faci eforturi pentru a te apropia
de copil, chiar daca uneori se încapatâneaza
sa fie agresiv. Nu uita ca el este doar un copil care
a fost fortat sa traiasca o trauma (divortul parintilor),
în timp ce tu esti un om matur.
4. Fii abila pentru a te face respectata!
Mai ales atunci când copilul ajunge la vârsta
adolescentei, conflictele se înmultesc. Evita criticile,
dar fii ferma atunci când este vorba de respect.
Cere-i tatalui sa intervina atunci când este cazul.
5. Nu uita ca autoritatea trebuie sa
vina doar din partea parintilor! Chiar daca nu este prezenta
fizic în viata sa, mama naturala a copilului este
permanent prezenta în mintea si în sufletul
lui. Prin urmare, ideal este sa ai tu însati o atitudine
de respect fata de ea. Vei da astfel copilului un bun
exemplu de comunicare matura.
6. Acorda-i timp! Orice copil care trece
prin aceasta trauma a despartirii parintilor are nevoie
de un surplus de afectivitate pentru a reactiona normal
la ceea ce i se întâmpla. Timpul este un bun
aliat în încercarea de a avea o relatie buna
cu copilul iubitului tau.
7. Dincolo de toate, accepta ideea ca
rolul esential în gestionarea problemelor îi
revine iubitului tau. Este de datoria lui sa îi
explice copilului care sunt sentimentele sale fata de
tine si sa îl faca sa înteleaga ca acestea
nu vor schimba cu nimic iubirea sa paterna. Tot el este
cel care trebuie sa medieze eventualele conflicte care
pot aparea între tine si copil. |
Adauga comentariu