Auto-cunoastere Relatii

Ninge…de ziua mea!


În
fiecare an, de ziua mea, ma cuprinde nostalgia. Mama îmi
spune mereu ca asa a fost întotdeauna, de când
eram mica… M-am întrebat mereu de ce se întâmpla
asa în fiecare an, oricât de mult m-as stradui
sa fie altfel. Poate pentru ca sunt nascuta iarna… Sau
poate, pentru ca, pur si simplu, cu fiecare an simt ca
pierd o parte din ceva pe care nu îl voi mai trai
niciodata. E ceea ce cu totii numim, conventional, trecut…

Doar ninsoarea reuseste sa îmi schimbe de fiecare
data starea de spirit. Îmi place sa cred ca daca
ninge de ziua mea este un semn bun. E ca si cum fulgii
îngramaditi în aer sunt clipe din trecut pe
care le revad trecând cu repeziciune prin fata ochilor
mei obositi de atâtea ierni aniversare. De câtiva
ani încoace de ziua mea nu mai ninge. Si asta începe
sa ma îngrijoreze. Sa fie oare de vina timpul? Poate
ca lipsa fulgilor e semnul ca trecutul meu se goleste
si ca, pe masura ce timpul trece, clipele pe care le traiesc
sunt tot mai putin bogate… Nu stiu care este raspunsul
bun, dar nici anul asta ninsoarea nu a dat semne ca îsi
aminteste de ziua mea. M-am trezit devreme (mama mi-a
spus ca m-am nascut dimineata si ca toata ziua am plâns),
am alergat la geam, dar… degeaba. Am stat asa cu ochii
atintiti în gol mai multa vreme.

Mi-am amintit ca totusi e ziua mea si ca ar fi cazul sa
ma pregatesc de musafiri (prietenii mei nu rateaza niciodata
momentul). Nu a venit însa nimeni. Mi-au facut urari
prin telefon si m-au anuntat ca vor trece în weekend
sa sarbatorim. „Ce sa sarbatorim… Nici macar nu
a nins…”, i-am spus cu voce stinsa iubitului meu
când i-am deschis usa. Mi-a închis ochii si
m-a asezat pe fotoliul din sufragerie somându-ma
sa nu ma misc de acolo. Dupa câteva secunde am simtit
pe obraji o adiere rece si parfumata. Am deschis ochii.
De undeva din tavan curgeau necontenit, fulgi ciudati…
petale minuscule de liliac alb… pentru o clipa am crezut
ca nu e real. (Liliac în ianuarie?). Dar dupa aceea
mi-am dat seama ca întrebarile nu îsi au rostul…
pentru ca asa cum am dansat cândva în iarba
în mijlocul sufrageriei, se putea întâmpla
si sa înfloreasca liliacul alb în mijlocul
iernii, doar ca sa ninga…de ziua mea…

Anamaria Ghiban

Adauga comentariu

Click aici pentru a posta un comentariu