Si totusi, viata ne pune in situatii in care realizam ca vom trai acest sentiment si trebuie sa ne adaptam ca sa-i putem face fata. Pierdem lucruri, pierdem momente, pierdem oameni… se strecoara printre degete cu o asa mare usurinta, incat orice ai face, nu le poti retine.
Uneori vezi cu ochii tai, traiesti cu toata fiinta momentul cand ceva se pierde si e si mai trist cand esti constienta ca esti doar martora, neputand face nimic in privinta asta.
Mahnirea, tristetea, neputinta, frustrarea ca nu poti retine ceea ce iti doresti te frang… povara acestui sentiment te sufoca.
Si totusi… pierdem!
Pana la urma, ramane doar sentimentul de acceptare. Incerci sa pastrezi undeva in mintea ta amintirea unei anumite clipe. Mai greu, mai usor trebuie sa te ridici, trebuie sa renunti la a mai privi in spate si sa mergi inainte.
Nu astepta sa fie altii curajosi pentru tine, cand tu trebuie sa iti asumi asta. Si da, iti este frica. Si da, ai vrea sa schimbi ceva. Si da, zeci de intrebari te chinuie! Stiu…
Dar viata este o continua lupta cu tine, cu ceea ceea ce simti, cu ceea ce traiesti, cu oameni, cu emotii… viata e propria ta poveste si, din cate stiu, nu exista povesti care sa nu aiba si momente bune, si momente grele.
Finalul ni-l hotaram singuri.
Alege sa ai parte de un final cu zambetul pe buze, nu cu lacrimi in ochi.
Adauga comentariu