Nu stiu daca am crezut vreodata cu adevarat în
dragostea la prima vedere. Poate ca ea exista, dar cu
siguranta e diferita de iubire, în sensul ei profund.
De asta probabil ca nimeni nu s-a gândit vreodata
sa o numeasca iubire la prima vedere. Lucrurile sunt cu
atât mai complicate atunci când iubirea (sau
dragostea… depinde de perspectiva), reapare, dupa o
ruptura dureroasa. E greu sa mai iubesti cu tot sufletul
dupa ce întreaga fiinta ti-a fost calcata în
picioare de un om caruia i-ai pus în palme totul…
dar nu e imposibil.
Asta încearca sa îsi dovedeasca prietena mea
de vreo jumatate de an încoace. Dupa o despartire
furtunoasa, cu multe lacrimi si nopti nedormite, de ceva
vreme a revenit la viata. Are pe cineva, lucrurile merg
destul de bine, însa…. e altfel. De fapt, asa
si trebuie sa fie. Uneori simt ca îsi pierde rabdarea,
ca nu mai este dispusa sa faca niciun compromis, ca nu
stie exact ce îsi doreste de la relatia ei actuala.
De fapt, astea sunt semne bune… prietena mea a devenit
înteleapta fara sa îsi dea seama. Dar întelepciunea,
ca orice lucru greu dobândit, are nevoie permanent
de noi posibilitati de dezvoltare. Zilele trecute tocmai
îmi povestea despre viitorul relatiei ei actuale,
pe care nu o vede prea bine. Nu stie daca poate sa îl
iubeasca pe barbatul cu care este acum, desi recunoaste
ca are multe calitati si nu prea are ce sa îi reproseze.
Pe acest fond de incertitudini, acum doua zile prietena
mea si-a lansat singura o provocare. Si-a dat o întâlnire…
nu cu actualul ei iubit, ci cu un admirator secret care
îi trimite flori pe ascuns de vreo luna si care
tine mortis sa iasa cu ea, desi stie ca este cu cineva.
„Bine, dar crezi ca e fairplay fata de el… fata
de relatia voastra, chiar si asa nesigura cum este ea?”.
„Nu, nu e deloc cinstit, nici nu am pretins asta.
Dar am nevoie de nebunia asta. Vreau sa ies cu celalalt.”
Nu am încercat sa o opresc. Nu avea rost, pentru
ca stiam ca oricum o va face. Am sperat doar sa nu se
întâmple nimic grav pentru ca, desi ea nu
îsi da seama, iubitul ei actual e un om minunat
care o iubeste nebuneste.
Aseara s-a produs inevitabilul. Prietena mea a iesit cu
admiratorul secret, dupa ce mi-a smuls promisiunea ca
nu voi sufla o vorba despre asta. Am asteptat pâna
la miezul notii, dar nu a dat niciun semn… Azi dimineata
nu am mai suportat tacerea si am sunat-o. A izbucnit în
râs. „Doamne, daca ai sti cât de mult
îl iubesc…” „Cum? Pe cine?”…
am pus întrebarea cu jumatate de gura, pentru ca
nu mi-am dat seama daca glumeste sau vorbeste serios.
„Cum adica pe cine? Pe iubitul meu… Nu stiu ce
a fost în capul meu de am tinut neaparat sa ma vad
cu un necunoscut. Doamne, a fost groaznic… cea mai urâta
întâlnire din viata mea. Nu stiam cum sa mai
scap de el.”
Am rasuflat usurata. Mi-am dat seama ca tocmai rostise
cuvântul magic…”iubire”… dupa o
pauza de mai bine de jumatate de an. Si asta, dupa o întâlnire
ratata, din fericire, cu un necunoscut. O întâlnire
ratata, dar necesara. Mi-am dat seama ca iubirea, chiar
si atunci când înca nu este marturisita, are
nevoie de confirmari permanente, indiferent de forma în
care se manifesta. |
Adauga comentariu