N-am crezut niciodata in generalizari, asa incât mi-a fost intotdeauna greu sa accept expresii de genul “toti barbatii sunt asa” sau “toate femeile adora cumparaturile”. Am mers mai intotdeauna pe principiul diversitatii si am acceptat mereu ca exista mai mult decât o exceptie care sa intareasca o regula. Totusi, râd adesea la bancurile cu blonde sau politisti, semn ca lumea in care traim isi pune amprenta involuntar asupra credintelor noastre, oricât am incerca sa ne opunem. Cu atât mai mult, am ajuns sa cred ca ne incadram uneori in tot soiul de tipare, fara sa stim, si facem asta mai ales când vine vorba de iubire.
Am revazut-o pe ea de curând, atât de tipic, la cumparaturi cu o prietena. Faptul ca nu o vazusem de ani de zile m-a facut sa imi aduc aminte cu greu figura ei, dar cu toate acestea am recunoscut-o din multime. O fiinta simpla, cu mers de fotomodel, o privire nu foarte plina de semnificatii si mai ales prea putin precoupata de sfere inalte, la shopping. Mi-am amintit cu usurinta de faptul ca la un moment dat, intr-o istorie comuna, obisnuia sa ma mire naivitatea ei, si mai ales faptul reusea sa o arate in atât de multe feluri… N-as fi crezut vreodata ca vreun el, altfel decât pe acelasi tipar, ar fi putut-o accepta.
Nu mica mi-a fost mirarea sa ma aflu insa contrazisa de viata insasi, semn ca iubirea nu s-ar fi incadrat totusi in tipare. El, introvertit si visator, cu vizite mai dese la biblioteca decât la mall, cu planuri greu de indeplinit si mai ales cu acea sclipire in priviri ce-ti spune lesne ca are ceva mai multe de spus, a ales-o pe ea. E cumva acelasi tip de situatie cu aceea in care vezi pe strada un cuplu si inevitabil te intrebi cum de sunt impreuna, atât de diferiti.
Mi-am dat seama atunci ca exista de fapt si alte tipare, ca dincolo de interese comune, fiecare dintre noi cauta involuntar in celalat si altceva. In cazul celor doi, explicatia a fost cât se poate de simpla, si n-as crede ca nu fac o pereche reusita.
Unii barbatii, si poate la fel de mult unele femei, cauta in partenerii lor mereu pe cineva care sa le argumenteze o anumita doza de superioritate. Si cum altfel ar fi putut el sa o accepte pe ea, dincolo de atractia fizica, decât stiind ca nu-i va provoca vreodata discutii filosofice? Ea pe de alta parte, se complace in lumea restrânsa a cuplului, bucurându-se mai mult de reducerile de toamna si de faptul ca el alege din când in când, sa-i spuna “te iubesc”. Si astfel relatia lor dureaza de vreme multa, fara pretentii si fara suferinte inutile.
Putini sunt aceia care isi asuma totusi riscul de a iubi o femeie puternica, capabila, fara a se stradui sa-i cunoasca slabiciunile. Un barbat care se simte depasit de propria iubita, nu va rezista probabil mai mult de o vreme intr-o relatie cu ea. Si desigur, tiparul se poate aplica si in sens invers, cu toate ca, de dragul unor alte valori, unele femei isi pot disimula cu pricepere superioritatea.
foto Northfoto
Adauga comentariu