 Întotdeauna
am avut sentimentul ca o iubire „ca-n filme”
are în ea ceva usor artificial care vine din senzatia
aceea de scenariu stereotip în care, indiferent
de obstacolele care apar într-o relatie, iubirea
iese mereu învingatoare si protagonistii povestii
traiesc fericiti pâna la adânci batrâneti.
În viata reala am devenit sceptica în ceea
ce priveste finalitatea perfecta a unei povesti de iubire.
Iubirile vin si trec, iar ceea ce ramâne este o
nostalgie a perfectiunii pe care nu am stiut cum sa o
pastram. Cu toate acestea, îmi plac mult filmele
romantice si nu ezit sa recunosc acest lucru…
În ultima vreme constat însa ca sunt din
ce în ce mai putini cei care au astfel de preferinte
cinematografice, iar de curând am aflat si cauza
– concurenta tot mai mare a unui gen de emisiuni
importat de curând de posturile noastre de televiziune
si care a detronat foarte repede suveranitatea telenovelelor
– reality-showul (un soi de hibrid între
ceea ce se întâmpla cu adevarat în
viata si ceea ce vedem în filme). Ce înseamna,
de fapt, un reality-show? Ceva foarte simplu, la care
este imposibil sa nu va fi uitat macar odata, fie si
pentru ca butonati telecomanda fara un scop precis…
Conceptul de reality-show se bazeaza pe observarea unui
grup alcatuit din persoane selectate în urma unui
casting, supuse unor circumstante particulare, pentru
o anumita perioada. Exista o adevarata varietate de
reality-showuri, însa cel mai mare succes îl
au, se pare, cele care exploateaza latura afectiva a
vietii celor implicati. Asa se face ca în loc
sa plângem la filme romantice, plângem (sau
ne amuzam… depinde de temperamentul fiecaruia…)
privind niste oameni reali care au nevoie de public
pentru a-si gasi jumatatea perfecta, pentru a-si cere
iertare de la persoana iubita sau pentru a învata
ca infidelitatea are consecinte negative asupra unui
cuplu.
Miza unor astfel de creatii ale televiziunii este,
în primul rând, divertismentul. De aceea,
realizatorii exploateaza curiozitatea unui public avid
de intimitatile celor din jur si dorinta oamenilor,
în genere, de implicare în destinul altora.
Gândul ca poti elimina un concurent, doar trimitând
un sms sau ca poti schimba scenariul emisiunii te face
uneori sa intri foarte usor în joc si sa traiesti
clipe mai mult sau mai putin pasionante, alaturi de
niste oameni care au semnat un contract prin care se
obliga sa îsi expuna public viata, 24 de ore din
24. Dar oare câti dintre cei care se lasa prinsi
de magia jocului stiu ca, de fapt, „realitatea”
unei astfel de emisiuni este uneori mult mai artificiala
decât cele mai siropoase scenarii cinematografice?
Telespectatorilor le sunt servite, în fond, scene
picante, taiate, slefuite si uneori chiar regizate pentru
a le satisface foamea de real. Oare câte dintre
iubirile ca-n viata prezente în reality-showuri
sunt autentice?
Astfel de întrebari ma fac sa îmi dau seama
ca îmi place sa fiu de moda veche si sa ma uit
în continuare doar la filme romantice si nu la
reality-showuri… Cât despre iubirea ca-n viata…
prefer sa o traiesc eu însami.
foto © Northfoto
|
Adauga comentariu