Feminitatea – scurta introducere

Feminitate- capacitatea unica de a combina metode din
filozofie, religie si mass-media pentru ca el te-a intrebat
daca vii la meciul de fotbal al liceului si aspectul merita
aprofundat.

Feminitate- masochismul de a-ti musca limba atunci cand
fiica iti prezinta noul iubit, pentru ca esti pe cale
sa spui exact ce ai auzit cand erai de varsta ei…si
stii continuarea. De asemenea, feminitatea egal imposibilitatea
de a-ti musca limba cand amica iti prezinta noul iubit…
si stii continuarea.

Feminitate -paradoxul de a administra un buget familial
minuscul la nivel de manager general, dupa ce, in perioada
celibatului, nu iti ajungeau trei carduri pentru tot atatea
perechi de pantofi.

Feminitate- talentul de a aduna toate cuvintele minunate
pe care le-ai auzit vreodata intr-o singura poveste si
de a porni in cautarea unui singur glas care sa ti le
repete…pana la adanci batraneti.

Feminitate- libertatea de a-ti mangaia corpul cu o privire
admirativa si dupa ce ai terminat de savurat o portie
de tiramisu.

Feminitate-blandetea de a-ti ajuta fratele mai mic sa
se pregatesca pentru balul bobocilor, dupa ce v-ati certat
ca iar a uitat sa iti cumpere cartus pentru imprimanta
( si ai de predat un referat a doua zi).
In goana zilelor, pentru unele dintre femei, numai oglinda
aminteste sensul expresiei “jumatatea mea”,
faptul ca suntem diferiti intr-un mod de netagaduit. Dar
care? Daca nu ar exista trupul, cu toate capcanele si
comorile lui, cum am sti ca mai avem nevoie de cineva
ca sa fim intregi?

Fragilitatea, delicatetea, vulnerabilitatea. Triada cel
mai des amintita sau insinuata cand apare o discutie despre
un el si o ea. De obicei, in legatura cu ea. Aceasta e
numai suprafata oglinzii. Chipul feminitatii are un singur
nume-Surpriza. In numele feminitatii, o viata aparent
somnambula si resemnata se poate transforma in vocatie
sub ochii uimiti ai asistentei, un destin invidiat isi
poate trada pretul, accesibil numai anumitor caractere.
Feminitatea fascineaza pentru ca amesteca in cantitati
variabile teama si admiratia.
E linistitor, placut, sa privesti un tablou valoros, dar
a te ghiftui cu un muzeu intreg de valori produce confuzie
si teama necunoscatorilor. Asta se aplica si acelor femei
care nu stiu cum sa priveasca tabloul pe care li-l arata
oglinda. Aceleasi femei despre care s-ar putea spune ca
modeleaza regulile realitatii, dar care nu reusesc sa
impace regulile societatii cu regulile inimii. Aceleasi
femei care provoaca incendii si plang apoi pe ruinele
arse. De ce oare Sfinxul si noaptea si marile au devenit
la un moment sau altul blazoane ale feminitatii? Pentru
ca se refuza descifrarii, pentru ca pot starni prin simpla
prezenta curiozitatea si raspund intotdeauna cu indiferenta,
pentru ca lasa iluzia autosuficientei, dar nu inseamna
nimic prin ele insele, fara cineva care sa se intrebe
“Ce e, de fapt, dincolo?”.

Si bunul obicei de a face liniste in ganduri, de a-ti
privi trecutul si viitorul ca ape ale aceluiasi rau ce-ti
trece pe dinainte e tot un privilegiu al femeilor adevarate,
e ceea ce face diferenta intre orgoliu si demnitate, certificatul
nescris care iti atesta dreptul de a purta perle in loc
de gablonzuri. La fel si acea misterioasa calitate a auzului
care, utilizata cu detasare, intrece poligraful in analiza
raspunsurilor la intrebari de genul “De ce nu m-ai
sunat ieri?” sau “Unde ai fost?”.

Ciudat, feminitatea seamana izbitor cu electricitatea-nu
o poti arata cu degetul, dar efectele se simt intotdeauna,
iar lipsa ei face ca o incapere, oricat de impodobita
si plina de petrecareti sa para intunecata si primitiva.
Mai mult decat femeile, barbatii o au inscrisa in gene,
o recunosc instinctiv si o cauta ca pe Mirodenie.
Indiferent de ce scrie in genele noastre, feminitatea
in diversele ei forme ne insoteste fiecare clipa-ca motiv
de mandrie sau umilinta, ca ispita sau enigma. Oare din
intamplare numai femeile pot sa joace rolul de ursitoare
si bocitoare?

Eseul castigator
in cadrul concursului
de eseuri despre feminitate
Autor: Virginia Neacsu