|
De câte ori ma gândesc la relatiile mele trecute
îmi vine în minte ideea de donjuanism. Ma
amuza si ma înspaimânta în acelasi timp.
Am trait fiecare iubire ca si cum ar fi fost prima sau
ultima, în toate formele ei. Si niciodata sfârsitul
nu mi-a lasat urme de regret. Pentru ca nu am crezut niciodata
într-o iubire unica. Fiecare din noi iubeste de
mai multe ori (cine nu recunoaste e las), într-o
varietate de forme care nu sunt niciodata identice. De
asta m-am întrebat adesea daca nu cumva Don Juan
nu e altceva decât un nume legendar pentru ceea
ce, sub o forma sau alta, exista în inconstientul
fiecaruia dintre noi, barbat sau femeie. Da, poate sa
para putin nefireasca o astfel de viziune într-o
lume în care mitul lui Don Juan,
unul dintre cele mai vechi si mai populare mituri mondiale,
este legat de personalitatea masculina.
Am citit recent un fragment despre donjuanism
(nu stiu de ce, dar uneori ma fascineaza subiectul si
devorez tot ce-mi cade în mâna…) care pleca
de la ideea ca daca ar fi de ajuns sa iubim, lucrurile
ar fi prea simple. Prin urmare, prezenta lui Don Juan
printre noi nu e altceva decât un mod „placut”
de a ne „complica” existenta. Nu voi intra
în detalii mitologice sau filozofice. Nu e cazul.
Ma rezum la lucrurile simple si mult mai lumesti, pe care
le traim cu totii si îmi pun întrebarea fireasca
pentru un secol în care emanciparea femeii a devenit
deja un loc comun pentru toate domeniile: De ce
Don Juan ramâne un mit prin esenta masculin? Sau,
mai curând, de ce spiritul donjuanismului este adesea
o calitate apreciata de toata lumea atunci când
este pusa în valoare într-un mod ingenios
de posesorul ei, în timp ce aceeasi trasatura, prezenta
în personalitatea unei femei este blamata din start,
indiferent de arta cu care se afirma? Sunt întrebari
la care înca nu am gasit un raspuns concret.
A fost, ce-i drept, o vreme când sinonimul feminin
al lui Don Juan, curtezanele,
erau considerate fiinte privilegiate ale lui Eros. Dar
vremea lor a trecut repede, mitul curtezanelor a cazut
în desuetudine evoluând într-un mod
respingator în forme care nu au facut decât
sa vulgarizeze mitul original. Astazi continuam sa vorbim
de Don Juan atunci când întâlnim un
barbat seducator, însa cu siguranta termenul e altul,
mult mai vulgar, atunci când aceeasi trasatura,
capacitatea de a seduce, e detinuta de o femeie. De
ce?
Ramân, evident cu întrebarea… retorica de
la bun început… pentru ca, într-un mod paradoxal,
sau poate firesc, într-un secol în care feminismul
a atins deja apogeul, mitul lui Don Juan ramâne
unul dintre putinele lucruri esential masculine. |
Adauga comentariu