De obicei, într-o relatie, barbatii sunt cei care
„sufera” la gândul ca ar trebui sa renunte
la o parte din timpul petrecut cu amicii. Unul dintre
reprosurile cele mai dese, marturisite sau nu, este acela
ca posesivitatea iubitei se rasfrânge asupra relatiilor
cu „baietii”. De cele mai multe ori adevarul
este undeva la mijloc si el tine cu siguranta atât
de puterea barbatilor de a constientiza ca intrarea într-un
cuplu înseamna o reevaluare a prioritatilor, cât
si de capacitatea femeilor de a întelege ca un cuplu
nu trebuie sa îl schimbe esential pe niciunul dintre
parteneri si ca lucrurile trebuie sa vina de la sine,
nu sa fie impuse de nimeni.
Dar, ce se întâmpla atunci când lucrurile
sunt exact pe dos? Mai exact, ce ar trebui sa faca o femeie
atunci când iubitul ei nu întelege ca uneori
a iesi cu „fetele” e o nevoie vitala? Întrebarile
astea mi le-am pus cu ceva timp în urma, dupa un
episod duminical destul de neplacut. De obicei duminica
o petrecem împreuna, eu si iubitul meu. De data
asta însa nu stabilisem nimic, ba, mai mult, el
avea de terminat un proiect pe care urma sa îl prezinte
luni la serviciu. Dupa vreo doua ore de asteptare m-am
hotarât sa îmi sun una dintre prietene. Ce
altceva poate fi mai plictisitor decât o duminica
între patru pereti? Si ce alta solutie mai buna
la aceasta problema poate exista decât o dupa-amiaza
de shopping? Zis si facut. În jumatate de ora eram
gata sa luam cu asalt mallul. Dar… surpriza. Iubitul
meu s-a gândit sa vina la mine fara sa ma sune.
M-am trezit cu el în fata usii tocmai când
ma pregateam sa ies. Nu stiu exact ce am gândit
când am acceptat sa mearga cu mine si cu prietena
mea la cumparaturi. De fapt, nu îmi amintesc sa
fi gândit prea mult. În drum spre mall l-am
tot avertizat asupra consecintelor unei astfel de solutii
de moment, dar subtilitatile mele nu au dat roade… decât
prea târziu, când s-a înfuriat si a
izbucnit: „Bine atunci, va las singure, ne vedem
diseara.” Nu am reactionat. De altfel, ce sens ar
fi avut?
Târziu, dupa mai bine de trei ore, frânta
de oboseala, dar încântata de fusta cea noua
cu imprimeu multicolor, mi-am sunat iubitul sa vad care
îi este starea de spirit. Dezamagire totala –
era mai mult decât îmbufnat, de parca statuse
singur, în casa, o suta de ani. N-a vrut sa ne mai
vedem, ne-am certat la telefon si, în cele din urma
am renuntat sa ma întreb ce s-a întâmplat.
Mi-a trebuit ceva timp sa îl fac sa înteleaga
ca uneori si femeile au nevoie de spatiul lor vital, feminin
prin excelenta. Puterea exemplului a fost mai eficace.
Abia când, într-o zi, a iesit la un biliard
doar cu prietenii lui de-o viata, a înteles de ce
în duminica aceea l-am expediat de la mall. Ne-am
amuzat si am hotarât ca duminica dupa-amiaza va
fi declarata zi feminista, repectiv misogina (desi termenii
au conotatie negativa, de cele mai multe ori). Saptamâna
asta schimbam locatia, formatia ramâne însa
aceeasi… eu, prietena mea si… atât. |
Adauga comentariu