Acum inteleg, iubirea ta imi face rau si incet ma distrugi. Cand ma uit in oglinda nu ma recunosc, vad doar o straina ce ma priveste inapoi cu lacrimi in ochi. Iubindu-te pe tine a fost ca si cum as fi ales ca in fiecare zi sa sorb cate un pic din otrava ta.
De unde sa banuiesc eu ca vorbe tale dulci se vor transforma in pumnale aruncate fix in inima mea. Cum as fi putut prevedea ca toata dragostea ta pentru mine se va stinge si va fi inlocuita cu un sloi de gheata. Poate as fi putut ghici asta in timp ce ma ascundeam in bratele tale mintandu-ma ca totul e bine si ca tu nu te-ai schimbat. As fi putut simti ca in curand imi vei cutremura lumea si ma voi vedea trantita la pamant incercand din rasputeri sa ma ridic din locul mlastinos in care m-ai aruncat.
Daca ai sti de cate ori mi-am spus ca: Nu am nevoie de tine! Te urasc! Nu te mai vreau in viata mea! ca intr-un final sa ajung din nou in bratele tale si nu este corect. La ce bun! sa lupt pentru cineva care nu este langa mine. La ce bun! sa imi pierd timp din viata mea pentru cineva care nu mai merita de mult atentia mea. La ce bun! sa mai las usa deschisa la inima mea cand tu ai aruncat cheia deja. La ce bun! sa mai tin la tine cand tu ai devenit un strain pe care nu il mai recunosc.
Iar acum imi adun demnitatea de pe jos si iti spun: La un moment dat m-ai facut cea mai fericita femeie din lume. Alaturi de tine am crescut. Am invatat sa iubesc cu toata inima mea. Noptile langa tine vor ramane o amintire aprinsa undeva intr-un colt a memoriei mele. Si pentru toate momentele in care m-ai facut sa uit de tot ce era urat sau greu in viata mea, pentru toate zambetele cu care mi-ai incalzit sufletul iti voi ramane datoare.
Ai fost o parte din viata mea pe care nu o voi sterge cu buretele ca si cum nu ar fi existat. Insa acum in ochii mei nu mai valorezi nimic. Strainul din fata mea nu este persoana pe care am iubit-o candva. Tu nu reprezinti decat gunoiul de sub pantoful meu lacuit. Te-ai transformat intr-un gandac de bucatarie ce merita strivit.
Si, desi pe buze imi vin atatea cuvinte "dulci", pentru tine nu ma voi obosi sa le rostesc. Dar iti multumesc ca mi-ai dat drumul sa plec din viata ta, pentru ca acum pot sa ofer inima mea cuiva pe care cu adevarat il voi iubi si il voi respecta. Si, nu-i nimic! Diamantul aruncat de tine va fi tratat la adevarata sa valoare de altcineva, iar tu vei ramane doar o amintire veche si prafuita intr-un colt obscur si intunecat.
foto Northfoto
Adauga comentariu