Minim un an… maxim doi-trei ani. E neplacut, dar statisticile sunt destul de reale.
In primii ani, ambii parteneri se cunosc, isi descopera obiceiurile; daca se ivesc certuri, cauta diverse metode de impacare, fac compromisuri, totul pentru lucrurile sa mearga bine in relatie.
De ce toate cele de mai sus?
Pentru ca relatia este la inceput si vrei ca totul sa mearga perfect intre voi doi. Nu uita de acei fluturasi din stomac care nu te lasa in pace sub nici o forma pana nu te regasesti in bratele celui iubit.
Ce se intampla?
Ajungi la treapta de confort. Acel moment in care esti atat de sigura de partener si de relatie, incat nu mai simti nevoia sa-ti camuflezi reactiile ori sa-ti cenzurezi exprimarea.
Cand dispare acea frica de a-l pierde din cauza comportamentului tau, incepi sa nu mai fii asa atenta cand vine vorba de exprimarea gandurilor. Izbucnesti mai ales atunci cand relatia se transforma intr-un fel de parteneriat si cand ai impresia ca celalalt nu se mai implica la fel de mult precum o faci tu.
Ce factori duc la erodarea fericirii?
- Plictiseala. Nimic nou sub soare, stii aproape fiecare pas inainte de a fi facut.
- Rutina. Este inamicul principal intr-o relatie si, de obicei, si factorul care da nastere racelii dintre voi doi.
- Sex mai putin, somn mai mult.
- Partenerii nu-si mai acorda acea atentie care ii face sa se simta iubiti si apreciati.
- Dispare chimia care v-a unit si nu mai gasesti motive sa ramai.
Dupa cativa ani de relatie, ambii parteneri trebuie sa constientizeze ca fericirea li se datoreaza doar lor. Nu e nevoie de gesturi fabuloase ori de scrisori de dragoste de 200 de pagini. Tot ce trebuie sa faci este ca, din cand in cand, sa-i readuci aminte persoanei iubite ca ea este totul pentru tine si ca te completeaza.
Adauga comentariu