 În
ultima vreme asist din ce în ce mai des la rupturi
a caror cauza este infidelitatea, în formele ei
cele mai variate. Trei dintre prietenele mele au trecut
recent prin suferinta cauzata de esecul unei relatii si
motivul a fost în toate cazurile acelasi –
infidelitatea. Ceea ce ma pune pe gânduri este faptul
ca în fiecare caz vina a apartinut prietenelor mele…
cel putin în aparenta. Cu alte cuvinte, fiecare
dintre ele si-a înselat partenerul si, în
cele din urma, nu a reusit sa faca fata situatiei.
Una dintre ele i-a marturisit iubitului sau infidelitatea
pentru ca nu mai putea tine totul în ea, alta a
fost descoperita fara sa vrea, iar a treia a renuntat
la relatia stabila pe care o avea de trei ani cu iubitul
ei pentru a ramâne împreuna cu celalalt, care
îi era amant de aproape un an. Toate situatiile
astea mi-au tulburat dupa-amiezele linistite de vara din
ultimele saptamâni si m-au facut sa meditez, în
spirit mai mult sau mai putin feminist, asupra motivelor
pentru care o femeie decide sa aiba un amant. Da, stiu
ca suna destul de frivol, însa, în fond, conform
statisticilor numarul femeilor care îsi însala
partenerii este în crestere.
Majoritatea femeilor care îsi însala partenerii
de viata invoca faptul ca nu mai sunt satisfacute de relatia
pe care o au în interiorul cuplului. Este un fel
de maniera ciudata de a-si revendica dreptul la fericire.
De obicei, aceasta motivatie apare dupa câtiva ani
de viata de cuplu (este cazul prietenei mele care locuia
de trei ani cu iubitul ei), însa ma întreb
daca cele care recurg la aceasta solutie constinetizeaza
faptul ca ea nu poate fi pe termen lung.
Si mai de neînteles mi se pare reactia unor femei
care îsi propun sa se razbune pe infidelitatea partenerului
raspunzându-i cu aceeasi moneda. Este destul de
greu ca în astfel de cazuri sa se mai poata repara
ceva…
Cele mai scuzabile (desi nu stiu daca este termenul potrivit)
mi se par situatiile în care gasirea unui amant
nu are cauze bine determinate, legate de eventualele probleme
ce apar într-un cuplu… cazurile în care
e vorba doar de aventura. Desi ai o relatie stabila si
îti iubesti partenerul, totul vine pe neasteptate
si se întâmpla fara sa ai timp sa te întrebi
de ce faci ceea ce faci. Stiu, iubirea nu îti da
dreptul sa faci asta, însa… uneori fiinta umana
este atât de plina de mister…
La polul opus, cele mai triste sunt însa situatiile
în care o femeie recurge la un amant pentru a se
simti din nou dorita sau pentru a-si pune în valoare
puterea de seductie. Triste pentru ca ambele cauze au,
de fapt, la baza frustrari personale, pur feminine. Femeile
care au un amant pentru a se simti dorite, recurg probabil
la aceasta metoda pentru a-si stimula încrederea
în sine, în timp ce cele care cred ca printr-o
infidelitate îsi afirma mai puternic sexualitatea
sunt probabil persoane care nu au îndraznit niciodata
sa îsi împartaseasca fanteziile cu iubitul
lor. Un amant este pentru astfel de femei solutia cea
mai rapida prin care pot reintra în jocul seductiei
si, de ce nu, pot reaprinde pasiunea din propria relatie.
Sunt oare într-adevar acestea niste justificari
suficient de bune pentru a practica infidelitatea? Ceva
din din natura mea romantica si usor conservatoare îmi
spune ca exista cu siguranta solutii mai bune pentru rezolvarea
realista a tuturor problemelor într-un cuplu decât
aceasta terapie de soc… Probabil ca înainte de
a recurge la ea, orice femeie ar trebui sa se gândeasca
la „avantajele” si „dezavantajele”
pe termen scurt si pe termen lung ale unei astfel de optiuni. |
Adauga comentariu