| Apogeul: Asa cum v-am promis, revenim cu detalii despre manifestarile ciudate ale bolii fara nume careia i-am spus simplu boala descoperirii de sine. Pacientii au decis, de comun acord, dupa lungi ezitari, sa se lase învaluiti de misterioasa maladie, nu atât de dragul experimentului, cât mai ales din cauza vietii izolate pe care au ajuns sa o duca în urma contaminarii. Desi urmarile deciziei lor au fost dezastruoase, ambii au recunoscut ca nu si-ar fi iertat niciodata daca nu ar fi mers pâna la capatul acestei povesti atât de bizare pentru toata lumea. Asadar, din momentul în care au decis, de comun acord, sa nu urmeze nici un tratament curativ, cei doi pacienti au facut tot ce le-a stat în putinta pentru ca boala sa îsi urmeze cursul firesc (daca exista unul…). Apogeul s-a manifestat cu câteva luni mai târziu, când sutele de mailuri si telefoane s-au precipitat într-o lunga asteptare a corporalizarii cuvintelor. Ultima faza a bolii a constituit-o parcurgerea obositoare a celor 2296 de km, distanta infernala care i-a separat pe cei doi pacienti în tot acest timp. Întâlnirea a fost însa fatala si a cauzat efecte bizare. Boala s-a agravat subit pentru unul dintre pacienti, în timp ce pentru celalalt a început brusc o forma neînteleasa de vindecare. Dupa o perioada de 13 zile în care pacientii au fost izolati în aceeasi încapere, efectele întâlnirii au continuat în acelasi sens. Se pare ca desprinderea de mediul initial a unuia dintre pacienti a produs aceste efecte neasteptate. Separarea a fost inevitabila, întrucât riscul de a transforma totul într-o tragedie era evident. Cei doi pacienti au fost nevoiti sa accepte ca sansa de a transforma boala lor fara nume în cea mai frumoasa poveste pe care doua fiinte bolnave de iubire au trait-o vreodata a esuat. Perioada de Concluzia: Post scriptum: |
“Boala” descoperirii de sine…
S-ar putea sa va placa
Despre autor
Adauga comentariu