 Nici
cu ei, nici fara ei. Ei nu ne inteleg, noi nu ii intelegem.
Noi suntem mai sensibile, ei sunt mai reci. Noua ne place
sa vorbim, ei apeleaza la fraza scurte si directe. Noi
suntem mai romantice, iar ei sunt romantici doar in primele
luni ale unei relatii, iar apoi totul se evapora treptat,
dar sigur. Noi vrem alinturi, imbratisari, plimbari, ei
vor o bere, o partida de fotbal si niste mici.
O buna prietena de a mea mi-a spus acum cateva zile
ca barbatii sunt buni doar sa ii ai noaptea in pat langa
tine ca sa te stranga in brate, asta daca esti intr-adevar
norocoasa si nu sforaie. Daca te gandesti bine mai ca
iti vine sa ii dai dreptate pentru cele mai multe situatii
cand el te poate face sa iti iei campii si sa cauti
alinare oriunde altundeva numai alaturi de dansul nu.
Barbatii aduc in viata noastra un echilibru si umplu
acel gol prezent de la un moment dat incolo, fapt care
ne face sa ne simtim implinite, si tot ei ne pot zdruncina
pamantul de sub picioare si ne pot arunca intr-o singuratate
din care simti ca nu mai poti iesi orice ai incerca.
Atunci de ce inca ii mai cautam, de ce visam sa ne intalnim
sufletul pereche, de ce asteptam telefonul sa sune si
sa-i auzim vocea la celalalt capat al firului?
Poate pentru acea clipa cand te priveste ca si cum
esti cea mai frumoasa fiinta de pe pamant, poate pentru
acea clipa cand esti in bratele lui si te simti protejata
si nimic rau nu te poate atinge pentru ca el este acolo;
poate pentru acea clipa cand mana lui o ia pe a ta si
simti cu adevarat ce inseamna cuvantul "impreuna";
poate pentru acea clipa cand radeti impreuna si inima
iti este invadata de fericire; poate pentru acea clipa
cand il vezi langa tine si stii ca in acel moment nu
ai vrea sa fii nicaieri altundeva decat langa el; poate
pentru acea clipa cand toti sunt impotriva ta, iar el
ii infrunta fara a se gandi la consecinte; poate pentru
acea clipa cand dansezi si simti ca plutesti. Pentru
toate aceste momente avem totusi nevoie de ei.
|
Adauga comentariu