Ma trezesc in fiecare dimineata ca gandul ca timpul va zbura iarasi in mii de directii, ca doar o parte din ce mi-am propus voi si reusi. N-am timp de vise, n-am timp de soare, n-am timp decat de mult prea multe treburi cotidiene. Ma prinde din urma seara mult prea devreme, uit ca ziua nu mai e varatica, si adorm cu gandul ca voi auzi din nou un ceas, acelasi ceas, sunand.
Dar azi, azi am reusit sa-l opresc. Era ziua in care am reusit sa-l prind intre pagini de carte, sa-l las acolo si sa-l desfac doar cand am chef. Era ziua in care eu si iubitul meu aniversam o iubire ce ne leaga parca de-o viata, dar care in fiecare an e din ce in ce mai mare…
N-am vrut sa cad in clisee, n-am vrut cina romantica sau mic dejun in pat. Am uitat de cadouri si de tot, am uitat pana si de vreme, si ne-am regasit noi, doar noi.
Si daca ani la randul am reusit sa ne bucuram de o zi care la urma urmei e la fel ca oricare alta, anul acesta am simtit-o diferit.
Am ratacit pe strazile orasului aglomerat de atat de multa lume, nestiind incotro sa ne oprim pasii. Eram ca doi indgragostiti la o intalnire neplanificata, in care nici el nici ea nu aveau nici o idee… Ne tineam strans de mana si ne sarutam la semafor.
Pot spune ca am avut asa aniversarea perfecta. O zi obisnuita, in care eu si el, el si eu, am fost ca in fiecare zi acelasi suflet. Ne-am spus “La multi ani” printre zambete, stiind fiecare in parte ca nimeni dintre noi nu-si doreste altceva. Si totusi ceva in tot timpul acesta era diferit.
Poate renuntasem la graba cu care ne desfasuram activitatile de zi cu zi, dandu-ne mai mult decat oricand ragazul de a ne privi. Poate era de vina soarele ce se incapatana sa straluceasca atunci cand deja de mult nu mai era vremea lui. Poate era doar o zi de toamna..
Tarziu, cand am realizat ca timpul avea sa ma fure din nou, am inteles ca de fapt aici statea ascuns raspunsul acelei zile. Eram pe punctul de a lasa timpul sa ne fure iubirea, si chiar daca l-am incetitinit pentru o zi, urma sa alergam din nou dupa el pentru a-l prinde din urma. Era o aniversare ca nici o alta, la care n-am avut timp, nici unul dintre noi, sa ne gandim cu adevarat. Degeaba ne-am propus sa uitam de timp, caci a venit dupa noi.
Ne-am promis in seara aceea sa cautam timpul, sa-l oprim si sa ne bucuram de o iubire pe care putini au poate sansa sa o simta. Aniversare sau nu, nici nu mai conteaza, caci si a numara ani e pana la urma tot un fel de a ne supune trecerii inevitabile a timpului…
foto Northfoto
Adauga comentariu