Desigur ca vor fi multe voci ce vor spune ca asta e ultima problema legata de mult prea cunoscutul examen. Cand toata lumea se afla in febra pregatirilor, cand totul pare pus pe seama emotiilor, cine mai are timp sa se preocupe si de tinuta? “Voi arunca pe mine o camasa ceva mai eleganta si un sacou, si gata”, vor spune cei mai multi. Sau. si mai rau, o vor lasa pe mama sa aleaga. Desigur, examenul de bacalaureat reprezinta poate un moment mult mai important pentru un adolescent decat oricare altul in exitenta lui profesionala. Pentru prima data poate, e tratat ca un om mare…ca doar vorbim de un examen de maturitate. Si oare daca nu aratam maturi, nu putem fi considerati astfel?
Am fost, prin natura circumnstantelor, si de o parte, si de alta a baricadei. Ca adolecenta, imi doream sa fiu cat mai repede luata in serios, si cel mai usor puteam trece drept matura purtand haine asemanatoare profesorilor mei. Ca adult, priveam insa cu o oarecare indoiala eforturile tinerilor de a parea ceea ce nu sunt, si de a trece mult prea devreme in randul acelor incorsetati in costume. Asa incat am ajuns sa cred ca tinuta purtata intr-un astfel de moment nu e doar importata pentru cei care te privesc, ci pentru tine insati, dandu-ti poate increderea ca nimic nu este lipsit de originalitate si deopotriva nimic nu te incorseteaza.
Astfel, departe de mine gandul de a sugera vreun abandon al tinutei clasice. Dar, cum lumea in care traim a reusit, in mare masura, sa renunte la stereotipuri, de ce n-am opta pentru ceva mai vesel. In locul eternei combinatii de alb si negru, sau bleumarin, de ce n-ar purta oare tinerele aspirante la titlul de absolvente si culori mai stridente? O croiala eleganta poate la fel de bine fi facuta pe un material roz. Si poate exuberanta varstei, adaugata peste increderea de sine, vor face ca intreaga experienta a unui examen altfel imbatranit sa fie una mult mai putin stresanta.
Tot astfel, nu-mi place nici cand unele cad in extrema cealalta. Maturitatea se manifesta pe multiple planuri, iar modul in care ne imbracam e fara indoiala unul dintre ele. Deci, tricourile si pantalonii largi ii lasam acasa, cel putin in ziua probelor orale. Cat despre atitudine, ea face totul. Degeaba ne imbracam in costum, la patru ace, daca nu renuntam, macar pentru cateva ore la a mai fi niste copii putin mai mari.
Imi place perioada bac-ului pentru ca vad pe strada oameni in devenire. Imi place sa-i vad purtand elegant haine ce poate, macar pentru cativa, vor deveni obisnuinta. Si totusi, imi place sa cred ca dincolo de stil si de sfaturi adulte, vom ajunge curand sa vedem adolescenta altfel decat rebela, si nu vom mai incerca sa o incorsetam in haine de oameni mari.
foto Northfoto
Adauga comentariu