Un sport extrem deosebit de riscant pentru practicantii sai, scufundarea libera a castigat foarte mult in popularitate in ultimele decade, la competitiile internationale aparand deja discipline cu grad mare de complexitate pentru aceasta ramura sportiva. Plasata pe locul doi ca grad de periculozitate, dupa saltul cu parasuta de pe cladirile zgarie-nori, scufundarea libera presupune plonjarea la mare adancime in apa deschisa sau in bazin fara un aparat autonom de respirat sub apa, multi dintre sportivi pierzandu-si constiinta pe durata unor astfel de exercitii sportive cu grad maxim de risc.
Gratie dezvoltarii rapide a echipamentului de scufundare specific pentru acest sport din ultimele decade, scufundarea libera ca disciplina sportiva a capatat o amploare fara precedent, in prezent existand multi sportivi profesionisti, practicanti ai acestui sport, si de asemenea sumedenie de fani care urmaresc cu sufletul la gura toate competitiile de profil tinute peste tot in intreaga lume. Performantele inregistrate in cadrul acestor competitii sunt adeseori impresionante, scufundarea libera putand fi practicata fara restrictii atat de catre sportivi barbati cat si de catre sportive femei.
Capacitatea pulmonara, antrenamentul si varsta joaca un rol important pentru ocuparea locurilor fruntase, toti sportivii care practica scufundarea libera avand o forma fizica deosebita si niste calitati speciale, absolut necesare pentru a fi evitate riscurile majore, inclusiv decesul, care pot surveni pe durata sedintelor de antrenament sau in cadrul unei competitii sportive. Scufundarea libera este o disciplina sportiva inregistrata de catre cluburi serioase si asociatii nationale si internationale din intreaga lume, iar sportivii nu pot trece la profesionism mai inainte de a deprinde temeinic toate notiunile si tehnicile necesare practicarii in bune conditii de siguranta a acestui sport.
La momentul prezent, scufundarea libera cuprinde mai multe discipline care se desfasoara in bazin sau in apa deschisa, printre acestea numarandu-se si:
Discipline in bazin
– Apnee statica – consta in tinerea respiratiei un timp cat mai indelungat
– Apnee dinamica fara labe de inot – parcurgerea inot a unei distante cat mai mari pe orizontala fara labe de inot
– Apnee dinamica cu labe de inot – parcurgerea unei distante pe orizontala cu labe de inot
– Apnee semi-fond – parcurgerea unei distante medii (circa 300 metri) in cel mai scurt timp
Discipline in apa deschisa
– Apnee cu greutate constanta cu labe de inot – scufundatorul trebuie sa atinga cea mai mare adancime urmand cablul ghid atat la coborare cat si la urcare fara sa se foloseasca de acesta
– Apnee in imersie libera – consta în atingerea unei adancimi cat mai mari prin utilizarea cablului ghid atat la coborare cat si la urcare
– Apnee cu greutate variabila – scufundatorul foloseste pentru coborare o placa lestata (15 -> 30 kg), iar la urcare se trage de cablul-ghid sau inoata pe langa acesta cu labele de inot
– Apnee no-limit – scufundatorul coboara pana la cea mai mare adancime cu placa lestata, urcarea fiind efectuata cu ajutorul unui balon subacvatic special.
Pentru evitarea accidentelor, sportivii sunt monitorizati constant, existand mereu echipe de profesionisti gata pregatite pentru a recupera un sportiv care si-a pierdut constiinta sau a experimentat alte probleme de sanatate, iar in cadrul disciplinelor in apa deschisa, scufundatorul are la dispozitie suplimentar un cablu-ghid pentru coborare si urcare la suprafata pe care il poate sau nu folosi in functie si de disciplina la care concureaza. Chiar si asa, scufundarea libera ramane un sport cu grad foarte mare de risc pentru sanatatea practicantilor sai, dar este de asemenea si un sport foarte spectaculos si cu priza la public si estimarile prevad pe viitor o crestere simtitoare in popularitate a scufundarii libere pe tot mapamondul.
Adauga comentariu