 Originile
bujorului trebuie cautate în Asia, în China
si Japonia unde frumoasa planta era considerata „regele
gradinii”. Denumirea chinezeasca pentru bujor este
„sho yo”, care înseamna „cel mai
frumos”, iar importanta pe care asiaticii o acordau
acestei flori este demonstrata de faptul ca a patra luna
din calendarul chinezesc poarta numele de „luna
bujorului”.
La venirea lor în Japonia misionarii budhisti au
adus cu ei frumoasa planta si regulile de cultivare. Bujorul
este simbolul luxului si, initial, era cultivata doar
de catre oamenii cu o situatie materiala foarte buna.
Bujorul se preteaza foarte bine climatului din România.
Important este sa îi gasesti în gradina ta
un loc unde sa se poata bucura de 6 ore de soare în
fiecare zi. Daca locul este mai putin însorit, bujorul
va face mai putine flori, iar daca îl plantezi la
umbra nu te vei bucura de el deloc.
Marele avantaj consta în faptul ca bujorii cresc
în tufe cu frunze foarte frumoase care vor asigura
un aspect placut gradinii tale chiar si când nu
au flori. Florile, însa, sunt deliciul privitorilor.
De dimensiuni mari, puternic parfumate si disponibile
într-o gama larga de nuante ele îsi deschid
corolele la sfârsitul lunii mai – începutul
lunii iunie.
În timpul toamnei tufa se ofileste si va trebui
sa înlaturi partile moarte. Dar nu te întrista
pentru ca în primavara tufa va aparea din nou, asemeni
pasarii Phoenix din propria cenusa.
Pentru a avea niste bujori frumosi este nevoie sa îi
plantezi într-un sol bogat si afânat îmbogatit
cu îngrasamânt. În perioadele secetoase
va trebui sa îl ajuti turnând la radacina
fiecarei tufe câte doua-trei galeti cu apa. Toamna
si primavara va trebui sa sapi la radacina si sa extragi
bucati cu muguri pe care sa le introduci la 5 cm adâncime
în pamânt si sa astepti cu rabdare trei ani
pentru ca noua planta sa înfloreasca.
Trebuie sa mai stii ca bujorul îsi dezvolta niste
radacini mari si puternice asa ca ai grija sa îi
plantezi la distanta de pomi sau de alte plante pentru
a nu crea conflicte. |
Adauga comentariu