Zambetul este un cadou oferit de viata la care trebuie sa renunti greu. Unii muncesc pentru a-l obtine si pentru a-i face pe cei din jurul lor mai veseli. L-am intervievat pe Andrei Ciobanu, cel care face stand-up si caruia ii place sa adune rasete.
Cum ai intrat in lumea stand-up-ului?
Greu. Am descoperit cu multi ani in urma, pe Internet, din greseala, un filmulet de stand-up, cu Vio, si nu stiam ce este exact. Din related posts, din sugestiile Youtube-ul-ui le-am invatat si ajunsesem sa le stiu pe de rost. Si le povesteam tuturor prietenilor, le spuneam secvente din stand-up si cu fiecare cu care ma intanleam ma ruga sa ii spun cateva minute comice, mai ales la petreceri sau cand ieseam intr-un numar mai mare.
Apoi am plecat la Facultate la Cluj, si am zis sa incerc si eu sa vad ce pot in acest domeniu, insa tot in Suceava a fost sansa, pentru ca acolo prima oara, m-au vazut Teo, Vio si Costel fiind in dechiderea la unul dintre show-urile lor. Le-a placut de mine si mi-au zis ca ar trebui sa vin la Bucuresti daca vreau o cariera în domeniul asta. La doi ani dupa, m-am mutat in Capitala.
Cine te-a incurajat?
Prima oara am inceput in Cluj, intr-o trupa care se numeste Comedica, insa acolo rar faceam stand-up, acolo faceam “niste” umor, in sensul ca faceam si spectacole de pantonima, cantece si tot ansamblul. Dar am avut oameni care au fost alaturi de mine si care m-au initiat in aceasta lume a spectacolului.
Care a fost primul tau spectacol? Ai avut emotii?
Primul meu spectacol a fost in Cluj si trebuia sa am 5 minute de spectacol, intre alti doi comedianti. A fost horror, aveam impresia ca cele 5 minute o sa treaca foarte repede, insa nu a fost asa, au trecut foarte greu si acum uitandu-ma in urma glumele chiar nu erau bune.
Un aspect amuzant este ca, in acea seara, dupa ce a urmat primul comedian trebuia sa urc eu. Dupa ce el si-a terminat numarul, s-a luat curentul in tot barul, si doua ore am stat la lumina lumanarilor si a shot-urilor flambate. Oamenii din sala au baut timp de 2 ore, si eu cand am urcat erau beti, foarte beti. La un moment dat, au inceput sa imi cante “Lasa-ne, lasa-ne”. Si uite-asa a fost primul meu spectacol, insa nu m-am oprit, mi-am zis fiecare gluma si tot ce planuisem pentru seara respectiva.
Acest episod nu te-a descurajat?
Ba da. Am zis ca in viata mea nu mai fac asta, mai bine ma apuc de politica sau ceva. Dar apoi m-a incurajat un colega de trupa si mi-a spus ca o sa fie mai bine cu trecere timpului si ca nu trebuie sa imi pierd increderea. Norocul meu a fost ca urmatorul spectacol de stand-up a fost la mult timp dupa aia si deja trecusem peste asta.
Insa am mai avut episoade nu tocmai fericite. Eram la un bal al bobocilor in Cluj si am facut o remarca, ce nu onora ardelenii. In fata a 800 de oameni care oricum nu-si doreau sa ma asculte pe mine, ei voiau sa se uite la mis-uri, eu am spus asta pe scena. Insa apoi au urmat show-uri de care am fost multumit.
In viziunea ta, care este profilul unui consumator de stand-up?
In primul rand trebuie sa aiba simtul umorului dezvoltat, si sa aiba autoironie. Pe scena, tu practic iti deschizi sufletul, multe lucruri le povestesti din viata ta. Trebuie sa nu se atace sau sa inteleaga anumite apropouri si totodata sa aiba si o cultura generala cat de cat vasta, ca sa asimileze niste referinte. Si nu in ultimul rand, sa inteleaga faptul ca el a dat bani pentru un spectacol ca sa il intelegea nu sa il completeze.
Dintre numele mari din stand-up, pe cine admiri cel mai mult?
Sunt stiluri diferite, si nu poti alege doar unul. Din State cel mai mult imi place Louis CK si mie se pare cel mai bun, la momentul actual, si imi place si Carlin, insa este vorba de alt stil.
De cand faci stand-up ai facut vreun compromis major?
In primul rand, faptul ca m-am mutat la Bucuresti este un sacrificiu. M-am mutat in alt oras unde nu cunosteam pe nimeni, unde nu imi garanta nimeni succesul. Am zis ca incerc 6 luni de test, sa vad cum merg lucrurile si s-a meritat.
Cand mergi in tara ai mai multe emotii decat in Bucuresti?
Nu. Nu, pentru in tara publicul este foarte OK. Este diferit. Spre exemplu daca eu ajung in Sibiu de doua ori pe an si nu m-ai vazut prima oara mai poti ajunge la show-urile mele abia peste cateva luni. In Bucuresti, daca nu ai ajuns vinerea asta, poti sa vii vinerea viitoare. Deci, cei din alta orase altfel se bucura de spectacol.
Care este cea mai mare satisfactie pe care ti-o ofera meseria de comediant?
Faptul ca oamenii te asculta, te aplauda, asimileaza o gluma si au o reactie. Analizez oamenii care vin obositi, abatuti si apoi cand pleaca sunt zambitori. Ii simti cum pleaca cu energie. Este un sentiment fantastic.
In viziunea ta, stand-up-ul ar trebui sa intre in categoria artelor?
Ca sa fii artist, trebuie sa transmiti o emotie, sa aduci un vibe special. Si da, stand-upul poate acest lucru.
Povestea „ suge-o Ramona”, a avut un mare succes. Te asteptai?
Nu m-am gandit niciodat la modul ”ce ar fi sa fac o poveste”? Pur si simplu am scris o postare si oamenii erau ”asa, si mai departe”? Am mai scris un capitol si curiozitatea lor a tot continuat. Primele 10 capitole in acest mod le-am scris.
Ce mare vis ai?
Nu pot sa spun ca am vreun vis mare. Am mai multe visuri mici care cumulate, daca se indeplinesc, o sa formeze un ditamai visul mare, ca pe un puzzle. Chiar nu stiu, cred ca imi doresc sa am salile pline la spectacole inca vreo 30 de ani de-acum incolo
Adauga comentariu