Vizitand locuri pitoresti din afara tarii avem sansa de a cunoaste alte obiceiuri decat cele specifice romanilor, dar in egala masura putem avea si nesansa de a comite gafe monumentale sau chiar de a ne jigni profund gazdele din cauza lipsei noastre de informatie privitor la unele traditii care marcheaza puternic in prezent la fel ca si in trecut viata acelora pe care avem ocazia sa ii cunoastem in mod direct si pe care chiar putem ajunge sa ii numaram printre prietenii nostri de suflet atunci cand ne descoperim interese si afinitati comune.
Daca va decideti sa faceti o vizita in Grecia si aveti norocul de a fi invitati la masa de niste localnici, nu cumva sa indrazniti sa refuzati felul doi sau felul trei sau orice doreste gazda sa va puna mai bun pe masa, doar asa reusind sa faceti o impresie buna si sa complimentati ca la carte pe cei care va ospateaza. Nu e desigur obligatoriu sa consumati tot ceea ce vi se ofera, dar macar gustati putin din fiecare fel de mancare si nu uitati sa aduceti si laude bucatarului.
Spre deosebire de greci, in Asia este de asteptat sa trimiteti subtil un semnal gazdei ca sunteti pe deplin satui lasand cate ceva in farfurie. Daca veti manca tot din farfurie, atunci gazda se va simti obligata sa va serveasca din nou si daca si dupa asta farfuria voastra va fi iar goala gazda va insista sa va mai puna o portie chiar daca de acum va veti simti chiar satui. Asiaticii sunt foarte sensibili la tot ce tine de servirea civilizata a meselor zilnice si daca ii refuzati e ca si cum le-ati spune ca sunt prea saraci ca sa primeasca oaspeti, iar daca mancati tot din farfurie ei vor intelege ca inca va e foame si nicidecum ca doriti asa sa complimentati bucatarul.
Americanii cred despre noi, europenii, ca nu avem obiceiul la masa de a ne lasa palmele in poale, dar asta e valabil doar in cazul francezilor unde intr-adevar este nepoliticos sa iti ascunzi mainile sub masa pe durata servirii felurilor de mancare, un obicei care se trage probabil din vremurile mai libertine ale acestui popor cand invitatii la masa mai aveau obiceiul de a isi pipai pe ascuns partenerul din dreapta sau pe cel din stanga. Sau poate nu e deloc asa si e doar o traditie care indica nivelul ridicat de civilizatie a francezilor inclusiv in ce priveste servirea meselor zilnice.
Ca tot veni vorba despre maini, musulmanii se stie ca se simt foarte jigniti atunci cand folosesti la masa pentru servirea preparatelor mana stanga si nu cea dreapta, mana stanga fiind destinata in traditia lor mentinerii igienei si de aici si aceasta traditie care cere ca la masa preparatele sa fie atinse doar cu mana dreapta.
Nici spaniolii nu se supara daca mai lasi palmele in poale la masa, dar si in cazul lor exista niste tabuuri culinare, acolo fiind foarte nelalocul sau sa servesti masa pe fuga si sa te ridici apoi imediat pentru a te ocupa de alte activitati. In Spania, cel putin acolo unde inca se mai tin traditiile vechi, este de asteptat ca la finalul servirii mesei sa mai adastezi putin pe scaun pentru a digera corect mancarea, a servi eventual o cafea si a conversa pe subiecte placute cu restul comesenilor.
Maghiarii, vecinii nostri, au o traditie care este complet impotriva firescului lucrurilor, in Ungaria nefiind deloc recomandat sa ciocnesti halba sau paharul cu bere la masa, dar fiind totusi permis sa ciocnesti atunci cand se servesc alte bauturi alcoolice. Se pare ca acest tabu are origini istorice, austriecii celebrand o victorie impotriva armatei ungare ciocnind puternic canile lor cu bere. Cica atunci vecinii nostri au jurat sa nu mai faca acest lucru pentru cel putin doua secole si obiceiul acesta se auda ca inca ar persista si astazi pe meleaguri maghiare.
Indienii hindu au niste traditii similare cu musulmanii, in cazul lor fiind interzis sa servesti pe altcineva din farfuria ta odata ce preparatul culinar a fost asezat acolo. Nici macar sotii nu impart acelasi platou de mancare in multe zone din India, la servirea mesei existand niste reguli de igiena foarte stricte care incep prin spalarea atenta a mainilor si a cavitatii bucale si se incheie cu … lingerea degetelor in semn de apreciere a preparatelor servite la masa. Tot in India, nu se obisnuieste sa se multumeasca pentru masa atunci cand se primesc oaspeti ci este potrivit sa inviti la randul tau gazdele la un ospat in propria ta locuinta.
Africanii se situeaza exact la polul opus indienilor, in Etiopia, de exemplu, existand o traditie care incurajeaza mesenii sa se serveasca unul pe celalalt de-a dreptul din palma (sau cu mana, fara ustensile), acesta fiind considerat a fi un gest suprem de ospitalitate menit sa cimenteze bune relatii de incredere si prietenie intre persoanele care impart masa la un moment dat.
In sfarsit, in Americi exista de asemenea traditii complet diferite de specificul romanesc, aici putand de exemplu aminti obiceiul celor din Statele Unite de a folosi cutitul si furculita exact invers fata de noi, europenii, sau de a servi bauturile cu mana stanga si nu cu mana dreapta. Coborand mai jos inspre America Centrala, mexicanii sunt ofensati se pare daca alegi sa consumi o portie de taco apeland la ustensile si nu servind acest preparat delicios de-a dreptul din mana, ca pe un sandwich. Inca si mai neasteptata este o traditie din Chile, unde se pare ca nu ai voie sa ceri o a doua portie de mancare ci e obligatoriu sa astepti ca gazda sa se ofere sa iti serveasca inca o portie.
Asa cum vedem, oriunde am calatori putem descoperi multe traditii si obiceiuri foarte familiare noua, romanilor, dar de asemenea putem deprinde si alte traditii care ne sunt complet straine si care ne pot face uneori chiar sa cascam gura a mirare de cate se mai intampla pe globul pamantesc. Este prin urmare o idee chiar inspirata sa ne informam mai in detaliu in special asupra acestor traditii/tabuuri care pot ofensa cetatenii tarii pe care ne decidem sa o vizitam si de asemenea e bine sa ne informam si asupra altor obiceiuri mai putin familiare noua pentru a nu face gafe peste gafe imediat ce coboram din avion sau din automobil si decidem sa ne simtim ca acasa purtandu-ne "romaneste" fara a da doi bani pe specificul cultural al poporului-gazda.
Adauga comentariu