Femeia in Sparta antica

In Sparta antica, femeile nu se imbracau foarte elegant, nu erau nici ridicate in slavi, dar beneficiau de niste drepturi egale cu ale barbatilor in ce priveste proprietatea si libertatea de exprimare si cum drepturile aduceau cu sine si indatoriri, ele aveau astfel si responsabilitati crescute atat in plan casnic cat si in viata publica a cetatii spartane.

Educatia de tip militar si excelenta in toate domeniile faceau dintr-un spartan, barbat sau femeie, un cetatean de frunte insa femeile raspundeau in plus si de innoirea constanta a generatiilor, spartanii fiind un neam de razboinici care trebuiau sa aiba o rata marita a natalitatii pentru a face fata cu succes razboaielor dese purtate aproape an de an cu vecinii lor sau alte neamuri mai indepartate.

Intrucat spartanii tineau si multi servitori sau sclavi, femeile lor nu trebuiau sa desfasoare activitati de tip casnic, ele fiind mai degraba responsabile cu intretinerea si cresterea averii pe perioada cat sotii sau fiii lor erau plecati la razboi sau chiar si atunci cand acestia isi petreceau timpul pe acasa. Din pacate, copiii de sex barbatesc nu puteau ramane dupa implinirea varstei de 7 ani alaturi de mama lor, ei fiind recrutati de mici si introdusi intr-un sistem educational strict, care sa ii transforme in razboinici temuti.

O mare problema pentru femeile din Sparta se pare ca a reprezentat-o si obiceiul barbar de a selecta copiii la nastere, cei slabi sau bolnaviciosi fiind lasati sa moara si ramanand in grija lor doar cei puternici, apti pentru a deveni militari de frunte. Fetele nu erau supuse acestui crud supliciu, dar baieteii nu scapau cu viata daca erau prea firavi in primele zile de dupa nastere.

O asemenea duritate in planul vietii de familie a condus femeile din Sparta si la o schimbare marcata de mentalitate, ele solicitand constant de la propriii copii victoria in lupta sau moartea in locul rusinii infrangerii. Mai mult, unele mame chiar isi ucideau fiii daca dadeau dovada de lasitate, iar atunci cand acestia erau adusi morti pe scut nu ii jeleau ci dimpotriva sarbatoreau moartea lor in lupta ca pe un eveniment fericit.

Daca mureau la nastere, femeile din Sparta erau onorate pentru vecie de catre concetatenii lor, fiind considerat un gest foarte nobil sa iti dai viata pentru ca fiul tau sa traiasca. Mamele care reuseau sa aiba mai multi fii se bucurau de un statut social superior si exista chiar o puternica competitie intre spartane din acest punct de vedere.

In ce priveste viata lor sexuala, femeile din Sparta aveau toate motivele sa se planga din acest punct de vedere, dar nu o faceau totusi poate si din teama de a nu cadea in dizgratie. Sexul era facut exclusiv pentru zamislirea de prunci si mai niciodata din pura placere, iar actul sexual era insotit de multe ori de o serie de ritualuri ciudate, menite sa conduca la cresterea potentei si deci la nasterea de copii mai sanatosi. Barbatii faceau sex mai degraba intre dansii decat cu propriile femei, astfel crezandu-se ca se vor suda mai usor legaturile intre militari pe campul de lupta.

Singura compensatie pe care puteau sa o gaseasca femeile spartane era data de statutul lor de cetateni plini ai Spartei precum si de posibilitatea de a aduna cat mai multa avere. Din aceasta cauza, ele aproape uitau cu totul de sine si se implicau foarte mult in acumularea de terenuri valoroase, bani si produse de mare valoare. La cuplurile maritate, averea se impartea in doua, iar vaduvele beneficiau de partea barbatului ucis in lupta.

Nu la multa vreme dupa ce femeile au ajuns tot mai influente prin averile impresionante pe care reuseau sa le stranga, ele au inceput sa practice un stil de viata foarte luxos, sfidand cu opulenta lor pe razboinicii spartani mai tineri, care nu prea aveau avere si astfel coruptia si-a facut locul in viata publica, fapt care a condus cu incetul catre decaderea definitiva a puterii Spartei fara a mai fi nevoie de nici o armata din afara care sa realizeze acest lucru.