Fotografii reusite vrem toti. O rama care sa aiba imaginea ideala , cea care ne aduce un zambet si secunde de melancolie. In interviul de astazi l-am ales pe Dragos Stoica, un fotograf ce reuseste sa imortalizeze imagini speciale.
Sa aflam asadar tainele f
otografiei si ce secrete detine micul magician al imaginilor.
Multumesc ca ai acceptat invitatia mea. Incep prin a te întreba, ce inseamna pentru tine fotografia?
Eu iti multumesc de invitatie. Pe scurt, fotografia este pasiunea mea. Acel lucru care imi place enorm de mult sa il fac, care ma relaxeaza, ma face fericit, ma incita, imi da satisfactie, nu ma plictiseste niciodata, imi da motivatie sa fiu mai bun, sa invat, sa perseverez, sa caut sa ma autodepasesc.
Fiecare are un moment in care descopera o pasiune ce o tratează apoi ca pe o comoara. Ai absolvit Universitatea Politehnica, cum ai ajuns pe drumul fotografiilor? Care este povestea ta?
Daca imi aduc bine aminte cred ca m-am hotarat sa urmez Facultatea de Automatica si Calculatoare prin primele clase din scoala generala. Pentru ca am vazut la tatal meu, ce inseamna sa fii inginer automatist si mi-a placut. Dar cu fotografia am avut contacte de asemenea de la varste fragede. Bunicul meu fotografia, tatal meu fotografia, dar nu la un nivel mai mult de un amator ocazional. Ce m-a incitat prima data a fost aparatul pe film al bunicului meu, un Zorky 4, copie ruseasca dupa un Leica, pe care l-am gasit intr-un sertar prin casa. Virusul fotografiei m-a prins iremediabil dupa scoala generala. M-ai vedeam la unul altul aparatele foto, mai vedeam ce fotografii minunate fac unii.
Da-mi voie sa iti povestesc un fapt interesant, decisiv in hotararea mea pe drumul fotografiei. Cand m-am inversunat ca eu vreau sa fac fotografie, si m-am pus sa citesc, sa caut, mereu un autodidact, am fost limitat de finante.
Astfel ca mi-am dorit un aparat digital, unde nu mai eram nevoit sa cheltui bani pe filme, pe developare etc. Dar nu aveam bani. Imi doream atat de mult sa gasesc o solutie sa fac rost de bani si sa imi cumpar cel mai ieftin aparat digital, doar sa am cu ce sa fac fotografii.
Intr-o dimineata plecam la sport cu un prieten si asteptam autobuzul in statie. Stateam de vorba, cand observ pe capota masinii un obiect negru. Mi-am spus ca respectivul sofer, si-a pus portofelul pe capota inainte de a descuia si de a intra in masina, iar apoi l-a uitat acolo. M-am uitat lung dupa masina si am fost convins ca in prima curba, acel obiect va cadea. Asa s-a si intamplat. Am mers sa vad despre ce este vorba. Credeam ca e un portofel, ca sunt actele omului, bani etc. Era o mica borseta. Inauntru am gasit un aparat foto compact, un Canon Power Shot A60 daca imi aduc bine aminte, cu un card de memorie gol si 4 baterii aproape goale.
Acela avea sa fie primul meu aparat foto digital, cazut din cer, daruit mie de universul ce a vrut sa imi arate ca intr-adevar asta e menirea mea si asta trebuie sa fac. Cel putin asa am interpretat eu evenimentul.
Cat este munca si cat este pasiune?
Poti sa fii ambitios, poti sa te concentrezi, sa muncesti mult si sa ajungi la niste performante foarte bune in orice domeniu.
Dar fara pasiune, fara talent, fara acea chemare din interiorul tau, fara ca placerea sa fie nebuna si sa iti curga prin vene, nu se poate ajunge pe varfurile cele mai inalte. Evident ca fara munca nu se poate. Nimeni nu se naste invatat. Iar dupa ce inveti, trebuie sa faci, iar invatatul si facutul nu se termina niciodata. Este pasiune si munca, munca si pasiune. Dar trebuie sa o faci din suflet, sa fie o placere, sa fie cu drag, cu iubire, pui o particica din tine in fiecare idee, in fiecare compozitie, in fiecare secunda in care te straduiesti sa creezi fotografii deosebite.
Ai avut vreodata impedimente ce te-au facut sa te gandesti si la abandonarea acestui domeniu?
Impedimente sunt la orice pas! Dar sunt o fire luptatoare si foarte hotarata, ambitioasa si sarguincioasa, mai ales cand vine vorba de a face ceea ce imi place. Sunt omul ce merge pe principiul de a nu renunta la visele si idealurile tale niciodata. Daca chiar iti doresti, poti sa realizezi orice.
Ce anume iti place sa imortalizezi cel mai mult? De ce?
Mi-am pus si eu intrebarea asta, m-au intrebat si altii, unii si-au dat cu parerea, altii din domeniu povestesc ca orice fotograf ajunge la un momendat sa isi gaseasca felia lui preferata. Imi place sa fotografiez orice, dar totusi, ma atrage cel mai mult natura. Pamant, cer, apa, vietati, anotimpuri, noapte, zi, planeta asta, alte planete, etc.
De ce ? Pentru ca natura este perfecta, prin insasi imperfectiunile ei. Si se simte atat de bine asa cum este. Functioneaza asa de bine, astfel, intr-un echilibru, pe care numai omul il strica, aceasta vietate, frustrata, complexata, cu psihoze si neajunsuri, mereu nemultumit, mereu mai lacom etc.
Piata din tara noastră este pregatita pentru a servi fotografii? Se gasesc toate "ustensilele" necesare sau piata din afara ramane o solutie mult mai benefica?
Prima parte a intrebarii este cheia si se poate ramifica in mai multe directii. Este piata pregatita, si sunt fotografii pregatiti sa o serveasca la randul lor ?
De ustensile nu ducem lipsa. Bani sa ai, poti sa faci rost de orice.
Piata din tara noastra nu este pregatita pentru fotografia de calitate din cauza oamenilor. Din cauza lipsei lor de cultura, educatie pentru bun gust, pentru calitate, pentru frumos, pentru a respecta, aprecia si rasplati pe masura munca etc. Dar asta si pentru ca suntem pana la urma un popor osandit sa fie mai sarac, sa fie societate de consum, sa fie mana de lucru ieftina, sa joace dupa cheremul altora mai mari si mai fortosi etc. Si ne complacem in mediocritatea asta, pentru ca nu suntem uniti. Nu au inca suficient discernament oamenii, sa faca mereu analize corecte si sa faca diferenta intre o fotografie buna, de calitate si una slaba, mediocra.
Clientii vor sa aiba cele mai frumoase fotografii, dar dau inapoi cand le spui un pret mai mare. Dar ce inseamna mare? Un fotograf renumit datorita nuntilor, a spus ca el e de parere ca fotograful trebuie sa ia 10% din bugetul unei nunti. Acum sunt nunti si nunti. Una e 10% din 10.000 de euro si alta e 10% din 100.000 de euro.
Ideea de baza este ca, nu ramai cu tortul, nu ramai cu formatia de muzica etc, ramai cu amintirile si ele sunt salvate cel mai bine in fotografii. Asa ar trebui sa pretuiasca si sa prioritizeze omul organizarea evenimentului sau, teoretic unic si de maxima bucurie si importanta in viata.
Acest exemplu cu fotografia de nunta, este doar unul. Dar se aplica la ORICE fel de fotografie, pentru orice fel de eveniment, gen, subiect etc.
Este timpul meu, munca mea, si in timpul efectiv al evenimentului si acasa la post procesare. Cand platesti un produs sau un serviciu, platesti tot ce a dus si a fost si este implicat in livrarea lui, tie clientul. Anii de munca, de pregatire, curentul, mincarea, apa, nervii, tot, tot, tot. Cati apreciaza si gandesc aceste lucruri, cand nu e vorba de propria persoana ?
Asa cum se developa pe vremuri filmul, prin chimie, asa se developeaza digitalul in format brut (RAW in limbaj de specialitate), in soft-urile dedicate. Toata lumea a auzit de Photoshop, dar nu musai despre el, este vorba. Majoritatea inteleg gresit pasii. Pai voi apasati pe buton si pe urma in Photoshop modificati pixelii aia acolo, de mintiti si faceti ca orice sa arate bine. Fals ! In primul rand ca Photoshop-ul este un program pentru design grafic, lansat initial pentru industria publicitara si chestiuni adiacente. In timp a devenit popular pentru fotografii, datorita versatilitatii lui. Cine alege sa trucheze realitatea cu acest soft, este problema lui. Pielea perfecta, riduri lipsa, silueta perfecta, compozitii ireale, false, colaje, etc.
Cine trage in format JPG in aparat nu este un profesionist adevarat. Si ma opresc aici, pentru ca intru intr-o discutie tehnica ce poate dura saptamani cu polemici si diverse ramificatii.
Pe mine partea de tehnica, de inginerie, m-a ajutat foarte mult ca totul sa fie clar cand a venit vorba de unelte si cum poti obtine calitatea cea mai mare.
Multi s-au trezit ca vor sa fie fotografi peste noapte si faptul ca sculele sunt performante in ziua de azi, i-a facut sa creada ca daca isi cumpara niste unelte mai bune, el nu trebuie decat sa apese pe buton. Nimic mai fals. Cel mai prost mod de functionare al unui aparat, este modul Automat. De aceea aparatele profesionale nici nu au mod Automat. Expunerea, incadrarea, compozitia, profunzimea de camp, mesaj, emotie, sentiment, culoare, negru, alb, gri, totul tine de tine, fotograful din spatele camerei.
Sunt doar unelte. Se faceau fotografii exceptionale si acum 200 de ani. Cu o singura lentila, si o cutie din lemn, cu un material fotosensibil mediocru. Nu existau sute de sisteme automate care sa calculeze, sa focalizeze, sa urmeasca subiectul etc.
Sigur ca sculele performante te ajuta. Acum 100 de ani nu faceai fotografie sportiva sau de vietati salbatice cum poti face azi. Caci este vorba de viteza, de precizie, etc. Dar indiferent ce masina iti vei cumpara, oricat de scumpa, de puternica, de rapida, nu asta te face sa fi campion de curse.
Multi vor sa profite, sa faca bani. Societatea asta de consumerism si de viteza dupa avutie, ne distruge incet incet, arta, sufletul, adevaratele valori etc.
Dar mereu vor fi unii care vor lupta pentru idealuri absolute.
Cum vezi tu competitia în acest domeniu in Romania?
Competitia in Romania nu este atat de acerba ca in alte tari, pentru ca nu avem atat de multi profesionisti. Nu este acerba la nivel foarte inalt al calitatii. Si totusi, din pacate, cum spuneam mai devreme, sunt multi pe piata care doar „pozeaza” in profesionisti si gasesc oameni suficient de naivi ca sa ii ia in considerare ca o optiune, deci pana la urma exista destula competitie.
La noi exista prea multa coruptie. Multr proiecte si contracte, in care ai nevoie de un fotograf, se da varului, fratelui etc, care nu are nici o treaba cu fotografia. Nu ai o relatie, o pila, sa te faci cunoscut, sa iti faci reclama, nu prea faci nimic. Si eu ma numar prin cei care practic sunt nimeni in lumea universala si internationala a fotografiei, pentru ca, e greu sa razbati cand esti un om normal si atat. Nu conteaza cat de bune sunt fotografiile tale. Nu esti la Hollywood, esti in Romania.
Da, dragut ce faci, esti talentat. Si atat. Nu o sa vina nimeni sa spuna, WOW, hai sa iti dam bani pe fotografii, pentru ca merita sa le punem pe pereti, sa facem calendare, sa facem expozitii, sa promovam Romania prin fotografii frumoase cu locurile de aici, etc. Si exemplele pot continua la nesfarsit.
Da, competitie e mereu, peste tot, in orice domeniu. Justa, dreapta sau incorecta.
Mi-a placut mereu sa spun, ca in fotografie, fiind o arta de imagine, nu poti minti. Orice scule ti-ai cumparat, orice te lauzi ca faci, fotografiile tale finale reflecta exact cine esti, ce stii si ce faci in fotografie. DA ! Atunci cand ochii ce privesc fotografiile sunt in stare sa judece cu adevarat cine, ce, cand, cum, merita sau nu etc.
Nu e usor, dar mergem inainte. Nu ne dam batuti niciodata !
Spune-le cititorilor ce trebuie sa urmareasca atunci cand imortalizeaza clipe importante? Un pont, un truc?
Hm, nu as putea sa zambesc mai larg de atat. Cred ca as putea vorbi multe zile, fara sa ma repet. Este evident, ca nu poti sa faci ceva de exceptie, numai cu talent, sau pasiune. Trebuie sa inveti si tehnica, sa intelegi bazele fotografiei.
Poti fi genial, si asta pana la urma sa tinem cont, ca se traduce simplu stiintific, prin performante de viteza sporite ale creierului. Dar cunostiintele nu vin pocnind din degete. Unii asimileaza si inteleg mai repede, altii mai incet. Dar pana la urma tot e de munca. Trucuri or fi, dar nu poti sa o iei mereu pe scurtaturi. Mai ales la inceput de cursa.
Pontul ar fi sa lase oamenii comoditatea la o parte si sa citeasca si sa invete. Isi cumpara multi scule bune azi si nu se sinchisesc sa citeasca manualul. Sa inteleaga fiecare buton si setaren la ce foloseste. Nu cunosc si nu vor sa invete bazele fotografiei (expunerea, profunzimea de camp, incadrare etc), dar vor sa faca cele mai frumoase si reusite fotografii din lume. Superficialitatea ii face pe multi sa creada, cum spuneam si mai devreme, ca pentru a fi un mare pilot de curse, iti trebuie cea mai peformanta masina.
In spatele acelor fotografii ce va incanta privirea, va umplu sufletul de bucurie si va satureaza sinapsele, sunt multi ani de munca, studiu, incercari, greseli, reusite, mii de ore de apasat butoane, ochi obositi pe vizoare, pe monitoare etc.
Iti multumesc si iti doresc fotografii la fel de reuşite!
Iti multumesc si eu, sa fie mereu, din ce in ce mai bine ! Lumina buna si in suflet, si in fotografii !
Adauga comentariu