Cuvioasa Parascheva

În
fiecare an, de 14 octombrie Iasul devine loc de mare pelerinaj
la moastele Sfintei Parascheva care sunt adapostite în
catedrala mitropolitana a capitalei culturale. Cuvioasa
Parascheva este considerata ocrotitoarea Moldovei, iar
praznuirea ei coincide si cu zilele marelui centru universitar.
Oameni din toate colturile tarii se aduna la portile mitropoliei
îndurând frigul si oboseala pentru a ajunge
sa atinga sfânta racla si a se ruga pentru sanatate
si iertarea pacatelor.

Viata Cuvioasei Parascheva este un exemplu de
curatenie, de sfintenie, de existenta dedicata purificarii
sufletului pentru a-l face demn de a ajunge în împaratia
lui Dumnezeu. Provenita dintr-o familie destul de bogata
dar si pioasa, cu respect si dragoste de Dumnezeu, Parascheva
a pornit de mica în cautarea mântuirii. Îndemnul
care a ghidat-o au fost vorbele Mântuitorului care-i
chema pe toti ce cei care vor sa-l urmeze, sfatuindu-i
sa renunte la sine si sa-si poarte crucea cu demnitate.

Sfânta si-a împartit hainele la saraci si
a pornit spre Israel, pentru a reface calatoria si postul
apostolilor. S-a retras în pustietate, petrecându-si
viata departe de toate cele lumesti, postind, nedormind
si rugându-se fierbinte pentru a gasi calea de a-si
înfrumuseta tot mai mult sufletul si de a-l face
demn de iubirea divina.

La vârsta de 25 de ani a avut o viziune în
care un înger o îndemna sa se întoarca
la locurile natale pentru ca era drept sa îsi dea
obstescul sfârsit în apropiere de casa parinteasca.
S-a întors în orasul ei ca o straina, fara
sa o recunoasca nimeni si a gasit alinare într-o
biserica unde se ruga fierbinte la icoana Sfintei Fecioare
rugând-o sa o ajute sa îsi dea sufletul în
pace. A fost înmormântata fara ca nimeni sa
fi stiut cine era si mormâtul ei ar fi ramas necunoscut
daca nu ar fi avut loc o minune divina.

În urma unui naufragiu un marinar a murit iar apele
i-au adus trupul la mal, în apropiere de locul unde
era îngropata Cuvioasa. Preotul locului a hotarât
sa îl îngroape crestineste si s-a nimerit
sa sape groapa chiar în locul de odihna al trupului
sfintei. Au gasit acolo relicvele neputrezite si înmiresmate
dar nu au avut bunavointa nici curiozitatea sa le mute
într-un loc potrivit. Trupul barbatului pacatos
o umplea de mâhnire pe Parascheva, asa ca prin aparitii
repetate în visul celui ce a sapat groapa l-a convins
sa îi mute sfintele ramasite din acel loc.

Moastele Cuvioasei Parascheva au strabatut cale lunga
pâna sa se stabileasca la Iasi, fiind mereu mutate
din loc în loc, din biserica în biserica,
savârsind peste tot vindecari miraculoase. În
anul 1641, Patriarhul Constantinopolelui i-a oferit domnitorului
Vasile Lupu, drept recunostinta pentru ca a platit toate
datoriile patriarhiei, moastele Cuvioase Parascheva. Sfintele
relicve au fost depuse în biserica Trei Ierarhi
unde au fost puse în pericol de un incendiu provocat
de o lumânare uitata aprinsa. Totul a ars, dar trupul
sfânt a ramas neatins. Dupa ridicarea Mitropoliei,
moastele au fost mutate acolo, loc în care se afla
si astazi si unde credinciosii se aduna piosi pentru a
se bucura si ei de miracolele Cuvioasei Parascheva.