Ultima cursa olimpica, celebrand un eveniment de o autenticitate
incerta, aleasa sa incante familia regala britanica, a
captivat imaginatia populatiei din exterior. Castigat
de grecul Spiridon Luois, primul maraton olimpic din 1896,
care a intrat in competitie pentru 40 de km pe teren accidentat
la maratonul Attica – Atena a reprezentat preocuparea
primordiala a copilariei lingvisticului si sciitorului
francez Michel Breal. A fost inspirat de povestea lui
Phidippides, care a fost spusa din avion la Maratonul
Atenei, in 490 BC pentru a da vestea ca atenienii invinsesera
persii.
“Fiti bucurosi, castigam” a spus Phidieppides
rasufland greu inainte de a cadea rapus de oboseala.
O problema legata de
povestea inspirata de prima victorie a Atenei asupra
Persiei a fost ca scriitorul grec Herodot, care a scris
cu aproximativ 60 de ani mai tarziu, nu face nici o
referire la eroica alergare. In schimb, Herodot povesteste
ca inaintea luptei Phidippides a facut o si mai impresionanta
calatorie de la Atena la Sparta si inapoi in numai 2
zile, pentru a le cere spartanilor, in van, ajutor.
Dar mitul este mai puternic decat realitatea si, la
Jocurile Olimpice din1869 si iar la Jocurile de la Paris
din 1900, distanta ce trebuia parcursa era aproximativ
egala cu cea a maratonului de la Atena. Apoi, in 1908,
Londra organizeaza o cursa de 26 de mile (41,6 km) de
la Castelul Windsor pana la Stadionul Olimpic, adaugand
385 de yarzi (metri) nepermitandu-i participantului
sa termine cursa chiar sub boxa regala a reginei Alexandra.
Distanta imperiala, echivalenta cu 42.195 km a devenit
oficiala.
TRIUMFUL LUI LOUIS
In 1896, 18 atleti s-au aliniat la startul maratonului
pentru evenimentul olimpic. Louis s-a ridicat primul
din praf si a rezistat caldurii, intrand apoi in stadionul
olimpic. Cei doi printi greci, George si Constantine,
s-au grabit sa-si felicide noul erou, care a alergat
timp de 2 ore, 58 de minute si 50 de secunde. Originile
lui Louis raman inconjurate de mister. S-a spus in repetate
randuri ca a fost pastor, transportator profesionist
de apa sau postas in satul sau Attica din Maroussi.
Desi comerciantii Atenei l-au impresurat cu generoase
daruri, modestul Louis a refuzat barbieritul gratuit,
vinul, hainele, plus o pusca de vanatoare . Tot ce si-a
dorit a fost un cal si o caruta.
In cursa de la St. Louis din 1904, care s-a disputat
pe o caldura insuportabila, new-yorkezul Fred Lorz a
ajuns primul in stadion, fiind aclamat ca si castigator
si fotografiat impreuna cu Alice Rosevelt, fiica presedintelui
SUA, Teodore. Cand a iesit la iveala ca a trisat aproximativ
un sfert de cursa, un alt american, Thomas Hicks, a
castigat medalia de aur, desi a fost readus in simtiri
in timpul cursei cu sulfat de stricnina servita intr-un
amestec albus de ou cu cateva inghitituri de coniac.
COLAPSUL LUI PIETRI
Patru ani mai tarziu, asistenta medicala oferita italianului
Dorando Pietri s-a dovedit imposibil de ignorat. Pietri
s-a prabusit pe stadion si a fost ajutat sa treaca linia
de sosire de catre oficialii britanici. A rezultat un
protest american la cursa care l-a avut castigator pe
John Hayes. Pietri a devenit mai faimos pentru un esec
decat ar fi putut deveni prin succes trecand la profesionism
si devenind subiectul negativ de netagaduit al uneia
dintre piesele lui Irving Berlin: “ Dorando, He’sa
Gooda for Not ”, care nu a avut, insa, succes.
La Jocurile Olimpice din Berlin din 1936, care s-au
desfasurat inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial,
politica era strans legata de sport. Coreanul Sohn Kee-Chung
a stabilit recordul mondial la atletism pentru Japonia,
care-i cucerise tara. In timpul ceremoniei in cinstea
victoriei, celebrata prin ridicarea steagului Japoniei,
el si colegul care s-a clasat al treilea, Nam Seung-Yong,
si-au aplecat capetele in semn de protest.
O alta victima a politicii secolului al XX-lea, cehul
Emil Zatopec, a realizat o tripla istorica la jocurile
din Helsinki din 1952, castigand maratonul, dupa ce
se clasase primul la cursele de 5,000 si, respectiv,
10,000 de metri. Zatopek, care a revolutionat distanta
alergang in sedinte de antrenament suplimentar, ca pedeapsa,
a fost respins de autoritati, dupa ce trupele sovietice
invinsesera miscarea reformatoare din primavara lui
1968 de la Praga. El a fost eliminat din armata si din
Partidul Comunist.
Poate cel mai bun dintre toti a fost etiopianul Abebe
Bikila, primul african negru care a castigat titlul
olimpic. Alergand descult intr-o seara caniculara de-a
lungul drumului Appian la Jocurile Olimpice de la Roma
din 1960, a castigat titlul de campion mondial cu un
rezultat mai bun cu o jumatate de minut decat precedentul
record mondial. In Tokyo, 4 ani mai tarziu, de data
asta purtand adidasi, a stabilit un alt record mondial,
incalzindu-se, ulterior, cu o serie de exercitii vivace,
in timp ce ii astepta pe ceilalti sa ajunga pe sadion.
Cat despre atlete, ideea, care a predominat marea parte
a secolului al XX-lea, ca sunt prea fragile sa poata
alerga pe o lungime mai mare de 800 de metri, a disparut
dupa ce o atleta a participat la Jocurile din Los Angeles
din 1984. Joan Benoit, care a suferit o interventie
chirurgicala cu doar 17 zile inainte de calificarile
Statelor Unite a fost doborata de caldura si s-a prabusit
peste campioana mondiala norvegiana, Grete Waitz, pionierul
femeilor participante la maraton. In anul celei de-a
doua editii a Jocurilor de la Atena, englezoaica Paula
Radcliffe opreste recordul mondial la feminin la 5 ore,
15 minute si 25 de secunde. Timpul ei ar fi fost suficient
pentru a castiga titlul olimpic si la barbati, inaintea
aparitiei lui Bikila.
Articol preluat de pe: www.netsport.ro.
Adauga comentariu