Editorial egirl

Si radacinile au amintiri

Si radacinile au amintiri

Un proiect pentru bătrânii singuri, unic în România – Vindecarea şi alinarea prin amintire
 

Cineva spunea că bătrâneţea, cu neputinţele, bolile şi durerile ei, este dată de Dumnezeu omului pentru a i se face lehamite de viaţă şi pentru a putea să se despartă de ea fără regrete. Oare acesta să fie motivul pentru care bătrânii sunt înconjuraţi de cele mai multe ori de izolare şi alienare? Acesta să fie motivul pentru care apusul vieţii îi găseşte între pereţi şi oameni străini, nemângâiaţi şi uitaţi, încremeniţi într-o stare vegetală sau refugiindu-se în singurătate asemenea animalelor rănite? Noi nu credem că bătrâneţea trebuie să fie abandonul de viaţă pentru a te obişnui cu moartea. Nu credem că boala şi neputinţa sunt singurele atribute ce definesc un om ajuns în amurgul vieţii. Nu credem că uitarea minţii îl deposedează pe om de suflet.
 
Asociaţia Fluens îşi concentrează o parte din activitate asupra vârstnicilor, asupra oamenilor frumoşi, dar uitaţi, pe care ceilalţi nu-i mai aud, traducând în mod greşit legea firii şi considerând că este absurd să investeşti în ceva ce nu are viitor. Majoritatea proiectelor şi campaniilor sociale se concentrează asupra copiilor, şomerilor, romilor etc., acolo unde rezultatele pot fi traduse în indicatori cuantificabili, prea puţine organizaţii abordând realitatea existenţială a bătrânilor descrisă prin izolare, descurajare, sentimentul vidului, dureri fizice continue, amintiri alterate, singurătate.
 
Da, nu ne concentrăm pe viitor şi pe rezultate numerice, proiectele noastre destinate vârstnicilor nu doresc decât revitalizarea clipei, învestirea cu emoţie şi cu viaţă, bucuria, liniştea sau alinarea momentului prezent. Dorim, totodată, să preţuim comoara de amintiri, tezaurul de experienţă şi de înţelepciune pe care fiecare poveste de viaţă a fiecărui vârstnic ne-o aduce pentru a putea să mergem mai departe. Chiar dacă nu ne dăm seama, chiar dacă îi uităm, prinşi în tumultul vieţii noastre, nu putem fi ceea ce suntem fără ei, fără părinţii şi bunicii noştri ce ne-au clădit prin grija şi dragostea lor. Nu putem trece nepăsători pe lângă amintirile lor, aceste minuni de clipe ce vorbesc generaţiei noastre despre curaj, despre bucuria vieţii, despre înfrângeri victorioase, despre faptul de a fi om.

Citeste mai mult  aici

Ecaterina Virgolici

Adauga comentariu

Click aici pentru a posta un comentariu