|
 Editura
Humanitas, prin intermediul colectiei „Raftul
Denisei“, ne readuce în atentie un clasic
al literaturii engleze contemporane, pe William Golding
cu celebra sa carte „Împaratul mustelor“.
O carte dupa care s-a facut un film la fel de renumit,
dar care nu retine totusi multe dintre nuantele romanului.
Mai multi copii se trezesc izolati pe o insula, în
urma prabusirii avionului în care se aflau. Ei
iau aici de la capat aventura umanitatii. Ne-am astepta
ca în acel colt de lume paradisul sa ia nastere
din nou. Prin forta puritatii. Sub masca nevinovatiei
însa, ne spune Golding, se ascund germenii raului.
Iar acesta ne este propriu, se naste odata cu noi si
se coace urmînd vîrstele prin care trecem.
Dar nu îmbatrîneste asa cum se întîmpla
cu noi.
Realismul acestei istorii scrise de Golding este unul
mitic. Copiii de pe insula refac în scurt timp
cam toate etapele majore ale civilizatiei umane. Depasesc
stadiul inocentei cînd fericirea înseamna
doar mîncare, apa, somn, joaca. Se organizeaza
si îsi aleg un sef. Apare prima diviziune a muncii.
Unii devin vînatori. Pentru acestia, haituirea
salbaticiunilor devine un adevarat ritual. Ceilalti
îngrijesc focul al carui fum ar trebui sa fie
vazut din lumea adultilor ca un strigat de ajutor. Îsi
fac reguli pe care apoi le nesocotesc. Drept care nascocesc
alte „legi” pentru a justifica aceste încalcari.
Spaimei de misterele micului univers în care traiesc
îi aduc jertfe de sînge: porci si oameni.
O societate strîmba se construieste dupa chipul
si asemanarea raului pe care fiecare îl poarta
în suflet. Este o lume creata pentru satisfactia
celor puternici. Simtul moral si ratiunea supravietuiesc
doar în sufletele celor slabi, care nu au alt
scut pentru a-si compensa handicapul.
Scris dintr-o perspectiva psihologizanta, cu puternice
influente psihanalitice, romanul lui Golding este capodopera
unui scriitor care a reusit sa surprinda întreaga
colcaiala a impulsurilor omenesti si haosul pe care
îl genereaza în sînul naturii edenice.
Întreaga insula este pîrjolita ca rod al
nebuniei. Pentru Golding, fiinta umana nu este decît
animalul din vîrful piramidei trofice care, din
plictiseala, din egoism sau, pur si simplu, din greseala,
îsi ucide la rastimpuri semenii.
Radu Lilea
[email protected]
|
Adauga comentariu