|
 “Fiecare
dintre noi este iubirea vietii cuiva”.
Astfel incep confesiunile lui Max Tivoli, iar cuvintele
au parca rol de pecete asupra destinului unui personaj
aflat la limita intre omenesc si monstruos. Condamnat
sa traiasca altfel decit oamenii care il inconjoara,
blamat sa fie mereu altceva decit il cred cei intilniti
in drumul lui prin viata, Max este mereu martorul degradarii
oamenilor iubiti.
Andrew Sean Greer recreeaza o lume ce tine mai curind
de fabulos si reda intr-un mod magistral zbuciumul interior
al unui barbat nascut cu infatisare de batrin de saptezeci
de ani. El creste impotriva timpului firesc, imbatrineste
din punct de vedere spiritual si intinereste fizic.
Mai mult, isi urmareste incontinuu femeia iubita, netinind
cont de barierele care ii despart. Max cauta s-o invaluie
cu toata dragostea de care este in stare, dar frustrarea
lui se adinceste atunci cind barbatul realizeaza ca
nu ii va fi niciodata alaturi pe deplin. Cel mult poate
sa respecte indemnul mamei sale: “Fii ceea ce
cred ei ca esti!”. Max Tivoli este condamnat la
un exil permanent si la o instrainare perpetua mai intii
fata de chipurile familiare, mai apoi de sine. Ceea
ce ramine nestins in sufletul chinuit este dorinta tot
mai vie de a trai iubirea perfecta. Simtamintul care
de fapt il elibereaza si il face perfect uman.
“Confesiunile lui Max Tivoli” este un roman
absolut incintator, in paginile caruia se regaseste
o lume plina de miraje, de zbucium si deziluzie care
aduce aminte de galeria eroilor damnati sa traiasca
in solitudine, tocmai din cauza faptului ca trec de
granita normalitatii.
Confesiunile lui Max Tivoli – Greer, Andrew Sean
Editura Humanitas, 2006
|
Adauga comentariu