Conflictele dese dintre parinti, care anunta apropierea unei separari iminente, cumulate cu evenimentele incarcate de stres care urmeaza dupa pronuntarea divortului propriu-zis sunt adeseori greu de suportat de catre copii, acestia putand ramane cu adevarate sechele in urma unei despartiri violente dintre parintii lor, fiind de aceea recomandat ca astfel de probleme specifice adultilor sa fie rezolvate intr-o maniera la fel de adulta cu un minimum de repercusiuni negative asupra copiilor si a mediului lor de trai.
Efectele unui divort asupra copiilor pot fi intotdeauna reduse simtitor atunci cand ambii parinti sau macar unul dintre acestia tine cont si de sentimentele celor mici, menajandu-i atat de mult pe cat este omeneste posibil, doar in asemenea termeni copiii putand depasi in conditii optime un divort si reusind ulterior sa se adapteze noilor conditii de viata mult mai repede decat in situatia in care sentimentele lor ar fi ignorate de catre niste parinti care se ciondanesc incontinuu, incapabili sa mai lase loc dialogului macar de dragul copiilor daca nu si din alte motive.
Este de la sine inteles faptul ca divortul afecteaza serios ambii parinti, acestia avand nevoie de un bun sprijin afectiv si compania prietenilor apropiati pentru a depasi cu bine astfel de momente neplacute, iar daca se accepta acest adevar, atunci cu atat mai mult sprijin vor avea nevoie cei mici, copiii rezultati in urma mariajului aflat acum in ruine, in cazul lor nimeni altcineva decat chiar propriii parinti trebuind sa intervina cu delicatete pentru a ii asigura de dragostea lor continua si de suportul lor neconditionat pe viitor.
Multe dintre cuplurile divortate nu procedeaza insa in aceasta maniera, luptandu-se pana in panzele albe pentru a acapara afectiunea exclusiva a copiilor, adica nepermitand celuilalt parinte sa se apropie de cei mici sub nici o forma, un asemenea comportament fiind deosebit de distrugator pentru starea mentala a copiilor care vor acuza aproape imediat un grad ridicat de teama si confuzie, alaturandu-se in mod instinctiv celui mai "puternic" dintre parinti si ajungand cu timpul sa il dispretuiasca profund pe cel care a pierdut lupta pentru luarea lor in custodie.
Stabilirea parintelui care va creste si educa copilul/copiii dupa divort este fara indoiala un atribut al legii, dar este de asemenea permis si incurajat de catre lege si un aranjament de tip custodie comuna legala, unde parintii au drepturi egale in luarea deciziilor cu privire la destinul celor mici, astfel copiii continuand sa se dezvolte armonios in prezentea ambilor parinti chiar si atunci cand unul dintre acestia nu locuieste sub acelasi acoperis cu dansii.
Din toate punctele de vedere, atat legea cat si bunul simt recomanda parintilor divortati sa aiba in vedere cu prioritate binele copiilor, atat divortul in sine cat si cursul ulterior al evenimentelor putand sa ia o turnura civilizata, pentru adulti nefiind un efort prea mare sa mimeze buna intelegere macar pentru scurte perioade de vreme de dragul propriilor copii.
In ciuda schimbarilor inevitabile aduse de un divort in viata lor, copiii vor avea mai putin de suferit atunci cand se pastreaza o rutina benefica in activitatile lor zilnice, ei putand pierde un parinte in urma divortului doar pe hartie, iar in rest lucrurile ramanand aproape la fel, copiii fiind incurajati sa comunice deschis si oricand doresc cu fiecare dintre parintii lor naturali.
Nu va fi usor pentru copii sa schimbe periodic locuinta doar pentru a fi impreuna cu celalalt parinte si nici alte schimbari nu vor fi de asemenea pe placul lor, dar daca totul se petrece cu acordul si intelegerea ambilor parinti, atunci si copiii voi fi la final mai putin afectati de un divort, ei continuandu-si existenta dupa niste tipare noi, siguri insa ca se vor putea bucura si pe viitor de prezenta si afectiunea ambilor lor parinti.
Adauga comentariu