Plecand de la turismul local si ajungand pana la ecoturism, agroturism, turism ecumenic (religios) ori turismul intercultural, activitatea turistica din tarile slab dezvoltate economic a reusit sa infloreasca in ultimii zeci de ani peste tot unde autoritatile si-au dat interesul sa promoveze turismul pe toate caile posibile, aceasta fiind de fapt si una dintre sursele majore de venit pentru bugetul unei tari sarace cu o economie mai putin dezvoltata.
In acest mod tari precum Thailanda, Philipine, tari din America Centrala sau din Africa au reusit sa atraga nenumarati turisti gratie resurselor si know-how-ului puse la dispozitia lor de catre diverse organizatii de voluntari, dar si datorita sponsorizarilor si investitiilor inteligente menite sa ajute la crearea infrastructurii turistice in tari din lumea a treia sau alte tari cu o economie precara.
Pentru a se bucura de succes, turismul alternativ in formele sale variate presupune intrunirea unor standarde care sa faca mai atractiva oferta turistica in special pentru turistii straini:
– contactul direct si nemijlocit cu oamenii si atmosfera locala, posibilitatea schimbului de impresii si valori culturale, respectiv sansa de a cunoaste viata si cultura altor tari in lumina lor adevarata (multi dintre turistii impatimiti pun mare pret pe oferte de acest tip deoarece ei sunt satui de obiectivele turistice "de lux" si isi doresc mereu altceva care sa iasa din tiparele deja familiare lor).
– posibilitatea de a studia si evalua la fata locului potentialul economic al unei zone oferita intreprinzatorilor particulari care sunt si turisti, dar in egala masura sunt si profesionisti in cautarea de noi oportunitati pentru cresterea propriei lor afaceri;
– posibilitatea de a vizita si evalua potentialul cultural regional si a descoperi traditii locale si obiective de interes care nu au fost inca suficient de bine explorate si/sau puse in valoare;
– o noua dimensiune a turismului international in tarile din lumea a treia incepe sa implice si activitati de voluntariat de tip umanitar fata de care destul de multi turisti sunt complet deschisi, ei avand astfel sansa nu doar de a trai pe viu experientele specifice locului pe care il viziteaza, dar si de a da o mana de ajutor acolo unde este mai multa nevoie (ecoturism, agroturism, obiective culturale lasate in paragina sau chiar si implicarea in activitati de ajutorare a bolnavilor, orfanilor etc.)
– nu in ultimul rand, turismul ecumenic (religios) permite contactul direct cu dimensiuni spirituale variate ale existentei umane, un lucru foarte benefic pentru toti turistii interesati de spiritualitate si modurile diferite in care se manifesta aceasta in toate partile de lume.
Saracia (economia precara) nu pare sa reprezinte in consecinta o mare problema pentru operatorii plini de resurse si ingeniozitate care activeaza si sustin fervent turismul international, oferte atractive putand aparea peste noapte in mai orice colt de lume cu conditia ca organizarea sa fie impecabila, iar turistii sa primeasca exact pachetul de servicii pentru care au optat, in cazul de fata aceasta insemnand petrecerea interesanta a unei scurte perioade de vreme intr-o locatie unde ei pot cunoaste la prima mana oameni si locuri despre care au auzit doar din media sau de pe Internet.
Turismul alternativ prin toate formele sale este prin urmare profitabil pentru toate partile implicate, inclusiv tara noastra putand avea doar de castigat din aceasta activitate daca se vor investi mai inteligent atat resurse umane cat si fonduri banesti care sa transforme diverse locuri mai putin dezoltate economic din Romania in adevarate destinatii turistice (ex.: zona de nord-est, zonele de sud-vest si sud-est si alte locatii din tara recunoscute pentru gradul ridicat de saracie si economia lor precara).
Adauga comentariu