Fun facts: Istoria prafului de pusca

Descoperirea inca din secolul al 7-lea a prafului de pusca este un eveniment istoric de o importanta majora in ce priveste evolutia ulterioara a societatii umane pe ansamblul ei. Nu a fost provocata o adevarata revolutie in plan militar si politic, dar s-a oferit in egala masura si o cale de civilizare a spatiilor barbare printr-o combinatie armonioasa dintre uzul fortei armate si acela al implementarii infrastructurii si a institutiilor administrative absolut necesare pentru buna functionare a oricarei societati moderne.

Praful de pusca a fost descoperit se pare accidental de catre alchimisti din China care incercau de fapt sa obtina asa-numitul elixir al vietii. Initial nu a fost folosit ca agent exploziv in conflictele militare ci doar ca ingredient in fabricarea artificiilor, dar curand dupa inventarea sa va fi totusi introdus in arsenalul armatei chineze. Odata cu inventarea si a armelor de foc praful de pusca va fi folosit pe scara larga mai intai in compozitia unor bombe rudimentare si apoi in crearea unor dispozitive militare din ce in ce mai complexe si variate. Succesul sau a fost de necontestat pana in pragul erei moderne cand apar alti agenti explozivi mai puternici precum nitroglicerina si TNT.

Elementele folosite la fabricarea prafului de pusca sunt salpetrul sau azotatul de potasiu (aproape jumatate din compozitia totala) si sulful (aproximativ 25%). Pe langa aceste elemente se mai folosea carbune uneori in amestec cu diferite alte elemente in functie de destinatia dispozitivului creat. Se poate introduce astfel mercur si arsenic pentru a se produce bombe toxice si alte elemente pentru a creste sau diminua efectul destructiv al proiectilului. Salpetrul produce oxigenul necesar arderii celorlalte ingrediente. Carbunele ofera carbonul care in combinatie cu azotatul de potasiu va crea un efect exploziv puternic capabil sa proiecteze un corp greu la o distanta apreciabila.

Desi chinezii au incercat din rasputeri sa pastreze secretul inventarii prafului de pusca ei nu au reusit inventia fiind apoi preluata de catre regatele Mongoliei si Indiei si apoi raspandindu-se in intreaga lume. Praful de pusca a fost astfel folosit nu doar pentru rezolvarea unor conflicte militare, dar si pentru constructii diverse, de la galeriile de mina pana la hidro-canale. Au aparut si variante perfectionate ale prafului de pusca insa in Europa a fost introdus tot praful de pusca inventat de catre chinezi numit si "pulberea neagra". Desi este o inventie hulita si etichetata ca fiind de-a dreptul demonica totusi trebuie retinut ca praful de pusca nu a aparut initial din necesitati razboinice si ca a fost de multe ori folosit de-a lungul istoriei pentru faurirea de constructii civile de mare importanta mult mai greu de realizat prin alte mijloace.