Există oameni care au senzaţia că le-au văzut pe toate şi, în momentul unei noi experienţe, al începerii unei noi relaţii – de orice natură ar fi ea: amoroasă, profesională – au tendinţa de a se comporta ca şi cum ar cunoaşte deja mersul lucrurilor şi s-ar trezi direct în momentul deznodământului, sărind celelalte etape ale naraţiunii.
Sunt poate cei mai dificili indivizi pentru că, din start, nu îţi acordă nicio şansă. Pe sistemul: „am mai cunoscut oameni ca tine” sau „ştiu exact cum vei reacţiona dacă…” sau alte fraze la fel de stereotipe, aceşti oameni ajung să fie marginalizaţi, nişte sociopaţi, chiar fără să-şi dea seama că ei poartă vina propriei condiţii. Astfel de persoane vor spune mereu că celălalt este rău, pervers, egoist, arogant şi de aceea nu se pot înţelege. Dar nu realizează că atributele menţionate nu sunt altceva decât proiecţii ale propriei imaginaţii, ale propriei atotcunoaşteri despre lume.
Am fost pusă de multe ori în tot felul de categorii, în spatele a tot soiul de etichete, care mai de care mai colorate şi tot ce am obţinut a fost o imensă durere de cap. Şi nu ar fi nicio problemă dacă aş fi închisă în cutia potrivită, după o evaluare serioasă şi obiectivă, derulată în timp şi bazată pe mai multe date şi nu doar după modul în care am spus prima dată „bună ziua”.
Cred că experienţa nu vă este străină. Ar fi interesant de aflat o soluţie împotriva acestor etichete pe care fiecare dintre noi le primeşte în mod gratuit şi nedorit de la tot felul de „experţi”. Să ne dedicăm viaţa încercând să le demonstrăm că uneori se înşală? Consider că avem lucruri mai bune de făcut. Să ne facem că „plouă” şi să vărsăm eventual o lacrimă de mila celor care îşi semnează condamnarea la singurătate cu fiecare astfel de categorisire neinspirată? Mai degrabă. Nu contează ce spune lumea, oricâtă experienţă de viaţă ar avea, atât timp cât noi ne putem privi în oglindă şi ne putem zâmbi.
foto Northfoto
Adauga comentariu