Depresia – uitarea sensului existentei

Nu cred sa existe om care sa nu fi fost niciodata deprimat,
fie ca la unii depresia s-a manifestat mai puternic si
la altii a fost doar o tristete de moment. Unii dintre
noi sunt mai puternici si gasesc imediat în ei însisi
sau în jurul lor motive pentru a se ridica si a
merge cu capul sus mai departe. Altii se lasa coplesiti
de probleme si nu mai au puterea de a întoarce cheita
care îi pune în miscare. Este o lege a firii,
un soi de lupta pentru supravietuire, un gen de instinct
de conservare care difera ca intensitate dar care rezida
în fiecare din noi.

Depresia este un aspect care, desi ne este foarte cunoscut,
ne este aproape imposibil de înteles când
se manifesta la altcineva. Suna ambiguu, suna ciudat dar
asa este. Voi încerca sa explic. Aveam o colega
în liceu care suferea de fiecare data când
i se rupea o unghie. Mie una îmi venea sa râd
desigur, dar ea chiar era afectata de evenimentul mentionat.
Un acelasi eveniment poate provoca reactii diferite la
indivizi diferiti. Un esec în dragoste ma poate
face pe mine sa plâng luni în sir, pe când
pe o alta fata o poate ambitiona sa-l faca pe infidel
sa regrete gestul urât. Un interviu ratat ma determina
sa ma pregatesc mai temeinic pentru urmatorul, pe când
pe colega mea o poate face sa-si piarda încrederea
în sine si sa parcurga un întreg sir de esecuri.

Depresia se instaleaza ca urmare a unei nereusite, în
orice domeniu, de orice natura, de orice proportii. Poate
fi si faptul ca am spart o cana pe care o primisem cadou
de la cineva drag. Important este cum resimte fiecare
evenimentul. Daca vedem un om deprimat nu trebuie sa îi
luam în derâdere motivele ci sa ne concentram
pe suferinta sa, chiar daca ni se pare disproportionata.
Nu putem simti durerea altcuiva, dar trebuie sa facem
ceva sa o alinam.
Din pacate depresia, mai ales în faza incipienta,
este una dintre cele mai frecvente cauze ale sinuciderii.
Suferinta este coplesitoare. Totul este sumbru si lipsit
de sens. Fericirea pare pierduta pentru totdeauna iar
speranta ramâne ferecata cu mii de lacate în
cutia Pandorei. Este ca un soi de orbire a simturilor
si a ratiunii. Motivele de a te bucura de viata au fost
îngropate undeva într-un loc întunecat
si uitat. Visele sunt doar cosmaruri, idealurile sunt
surse de agonie pentru ca nu se arata decât zdrobite.

Depresia nu trece de la sine decât în cazul
personalitatilor extrem de puternice. În rest este
nevoie de interventia psihologului care stie cum sa puna
problema pentru a trezi în individ dorinta de a
se bucura din nou de viata.
Exista mai multe tipuri de depresie în functie de
factorii declansatori: depresia reactiva (generata de
un eveniment tragic, traumatizant), depresia endogena
(provocata de un dezechilibru la nivelul creierului),
depresia maniaca (depresia din adolescenta, manifestata
prin treceri bruste de la veselie la tristete, totul determinat
de procesul de construire a personalitatii), depresia
post-natala (cauzata de un dezechilibru hormonal aparut
dupa nastere), depresia de sezon (aparuta iarna din cauza
lipsei luminii).

Depresia este o problema extrem de serioasa si trebuie
tratata ca atare. Cel mai bine este sa nu ajungi la asa
ceva. Îti recomand, ca un mijloc de prevenire, sa
tii un jurnal în care sa notezi de fiecare data
lucrurile, persoanele, evenimentele care te fac fericita.
Si daca vreodata te simti ratacita în noianul vietii,
deschide jurnalul si sunt sigura ca vei regasi în
el surse de fericire pe care le-ai uitat pentru o clipa.
Viata e frumoasa!